nord

Satul din Ardeal

Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Şi cerul prinde-n braţe strâns câmpia.

La nord curgea şoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Şi mai la nord, un crâng aşa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi şi blânde căprioare.

Erau doar două uliţe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoşi şi azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.

Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâţia ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

zăpadă pe bloc -
antena îndreptată
spre Polul Nord

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aud ca un sud de sud
În care îngheţ şi asud...
Mergând spre nordul de nord,
Ca un albatros bastard

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

?!

Poemul este
O nedumerire...
Încotro se duc,
Ce au navele la bord?
S-a rătăcit Cuvântul
Tot căutâdu-şi un Nord...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

casa către nord
creşa puilor de melc
melcii mari petrec
în cortul crinilor

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm din nord

Iubito, moare anul
Şi colindătorii-ţi cântă-n aşteptare!
Dacă vrei la noapte
Noi vom da cu banul:
De belşug, de zodii şi de împăcare.

Să le dai bineţe, să fii ca o zână
Ce împarte daruri şi nădejdi de bine,
Iar in vatra sobei jarul să rămână
Ca îmbrăţişarea caldă de la tine,

Ca o nuntă-n vise, ca un basm din nord,
În câmpii lapone, în câmpii de gheaţă,
Moş Crăciun pe sănii să străbată drumul
Tras de reni prin aburi calzi de dimineaţă.

Şi să ningă mult cu sublime gânduri
Şi cu fulgi din rai, cu imaculare,
Lângă mine stai să-nfiori văzduhul
Şi să treacă cerbii pe cărări lunare.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea cu tine sa mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheaţa mării clare se desparte
In blocuri plutitoare de cristal.

catren de Otilia Cazimir din poezia Vis Alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia abisului personal

În zadar
am găsit
toate
punctele cardinale
ale
singurătăţii

Sânii tăi
iubito
iar
(m-)au înnebunit
spre nord

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi paşii mi se-nvârt în loc, într-un ocean fără noroc...

Nu ştiu să merg spre răsărit şi am uitat când am iubit şi cum era sărutul,
Parcă avea un gust de rai, deşi prin rai nu prea umblai, că îţi ştia trecutul...
Mi-s paşii singuri şi mai rari, rătăcitori şi circulari cu destinaţii false
Se-nvârt pe loc şi nu ajung, în cerc e drumul mult prea lung, dar fără de foloase...
Pornesc din nord, în nord mă-ntorc şi sugrumată de miorc, fac pauză de viaţă
Pe un gheţar cu miez de jar, în echilbru cam precar pe-o pojghiţă de greaţă...
Plec seara spre o altă zi şi nu ştiu dacă vei veni şi mă trezesc buimacă
De-atâta zbucium în zăpezi, că nu le simţi şi nu le vezi şi le ordon să tacă.
Şi ţipă albul ca nebun, că-i troienit pe orice drum ce duce înspre tine
Şi nicio veste prin nămeţi, doar urme albe de drumeţi ce-şi caută destine...
Îmi fac un iglu pentru nopţi, unde un vers nu poţi s-adopţi pentr-un poem de vară
Ce rătăceşte înspre nord, refrigerându-şi un acord pe-o coardă de vioară...
Eu nu mai ştiu, spre răsărit, să mai găsesc ce am iubit, c-am rătăcit cărarea
Şi nordul m-a acaparat într-un ocean însingurat să-mi fure exaltarea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miazănoapte

aşa cum zilele se rostogolesc
bătute de vânt pe câmpia de sare
tot astfel voi pleca şi eu într-o iarnă
agăţată cu unghiile de mantia
zdrenţuită a crivăţului
înspre nord tot mai la nord
acolo unde cerbii cu nări de catifea
îmi vor sufla peste pleoapele obosite
peste fruntea împovărată de amintiri
peste inima pe care nădăjduiesc
că o mai am încă sub coaste
pulsând precum un far în calea celor
mai rătăciţi decât mine
va ninge va ninge
pe trepte de zăpadă voi urca
până la carul cel mic până la carul cel mare
până la calea lactee mult prea frumoasă
până la luna de filigran şi tăcere
de unde voi privi înapoi
cum ursul polar îmi face un semn de adio

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!