noiembrie

Noiembrie

Noiembrie tu m-ai învăţat
Să las ploile să mă spele
Şi umbra verii ce-a fost
Şi anii tinereţilor mele

Să las vântul să răscolească
Noianul de gânduri şi vise
Suspine încastrate în suflet
Şi rânduri ce nu au fost scrise...

S-adorm încătuşată de braţe
Ce mistuie trupu-n visare
Pe dinafară şi pe dinăuntru
Nisipuri mereu mişcătoare...

Să înţeleg că ne scriem povestea
Cu fiece gând şi privire
Fire dezlegate încet
Din inimi sau din amintire

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevenţia începe din copilărie. Principalul lucru: toată viaţa mi-am propus să nu mă scot din priză niciun moment. Orice aparat, dacă îl scoţi din priză, nu funcţionează. Vă dau un exemplu: la 1 noiembrie 1985 am iesit la pensie, nu îmi mai plăcea locul de muncă. La 2 noiembrie, acelaşi an, am fost angajat cu carte de muncă la Institutul de Biotehnologii şi, de atunci până în prezent, am carte de muncă. Cred că am depăşit 67-70 de ani de activitate, că am început la 20 de ani.

citat din Ovidiu Bojor (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Noiembrie, perlă pe cerul cenuşiu,
treci din roşul călduţ al zâmbetului de
octombrie, cu frunzele ce cad în vârtejuri
lente din galaxiile copacilor, -
când trupurile lor sunt dezvelite
şi formele rămân dezbrăcate făpturi tăcute;
când iarăşi pamântul îşi trimite ramurile, braţele
golaşe, spre cer;
spre decembrie cel alb, ce barba-i
dezpliteşte stele din nori, - fulguite clipe
aşezate în straturi albe şi moi,
mărturia trecerii spre alt basm.
Noiembrie, te aşezi liniştită în iarba verde,
ca o lună neinvinsă a toamnei.
Golaşă ar fi amintirea fără tine,
fără încăpăţânarea ta, fără secretele tale.
Amprentele tale sunt cele mai colorate
şi mai aprinse din lunile anului. Eşti povestea
fără de sfârşit a bucuriei inimii!

poezie de Aurel Petre (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie târziu

rum&coke să-ţi suflu-n gură
să-ţi răvăşesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
păşeşte atent
nu vrei
să declanşezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nebună

Nu voi cânta un cântec pentru luna mai.

Asemenea cântec ar trebui să fie drăguţ. Merci.

Voi aştepta până-n noiembrie
Şi voi cânta un cântec gri.

Voi aştepta până-n noiembrie
Aceasta-i anotimpul meu.

Voi ieşi afară-n aerul îngheţat şi voi cânta
Cum cântă,-întunecat, un bulgăre de minereu.

Iar omuleţii mă vor privi miraţi,
Spunând " veniţi şi-o ascultaţi cu toţii, hai!
Ea este Femeia Nebună
Care nu cântă-n luna mai".

poezie de Gwendolyn Brooks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie, timpul melancoliei...

Noiembrie eşti luna parfumată de nuci şi castane
care acum îşi scriu dorinţele de la sfârşitul ciclului,
este luna culorilor de tot felul,
înţelegând covorul de frunze uscate.
Aş vrea să rămâi înainte de începutul altei ere,
când ramura se dezbracă complet,
iar bradul cu miros plăcut rămâne neschimbat
şi aşteaptă decoraţiunile de Craciun,
care vin ca o lecţie de speranţă ce încarcă inima.
Se pregăteşte să ne părăsească melancolia frunzelor
şi vine entuziasmul şi magia lucrurilor pe care le aştepţi cu nerăbdare.
Noiembrie este timpul melancoliei şi-a plimbărilor în natură,
dar timpul ne duce în decembrie care aleargă prea repede.
E ca şi cum ar fi adevarata toamnă a sufletului,
sezonul în care te curăţi pe tine,
în timp ce cade frunza şi zboară
şi binele deja se pregăteşte să crească,
iar copacii te vor învăţa lucruri
pe care nici un maestru nu ţi le va spune.

poezie de Eugenia Calancea (13 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

copii trag de mame-n parc
tremur în buzunarul unei femei
îmi pierd gravitaţia şi portofelul
o bucăţică în palton roşu
pisicile trec încordate ca un arc
troleibuze gri
paltoane gri
iubita mea e gri
oamenii se ridică deasupra precum o pâclă gri

ţi-am injectat noiembrie în vene
iubito să nu te temi
ascultăm Beach Boys la mezanin
şi ghicim
stăpânii bocancilor de vinilin

nu ne rămâne decât să reinventăm oraşul în care trăim
regulile sunt pentru tâlhari nu pentru îndrăgostiţi

poezie de Ionuţ Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori de noiembrie

nori de noiembrie,
genunchi acoperiţi,
priviri din care s-a scuturat cerul.

luna gri coboară pe crengile goale,
odaia se dezumflă adunându-şi pereţii oftând.

o lume de hârtie tresare în mâini
şi-n degetele pline de ghimpi.
o memorie îndură ochiul alb al lunii.

mut iluziile din stânga în dreapta,
împart rimelul pe gene
şi rujul pe buze,
îndulcind cuvintele
rămase din resturi de tăceri
şi răsturnând copacii în ferestre.

galbenul, albastrul, albul şi verdele
se veselesc într-o vază cu flori.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre constelaţia Andromeda, ne vin către mijlocul lunii noiembrie numeroase stele căzătoare, cari nu sunt altceva decât sfărâmăturile unei foste comete, numită cometa Biela. Astronomii au observat mult timp cometa aceasta, când, la o epocă a reîntoarcerii ei, în loc să o mai vază, se pomeniră cu sute de mii de stele căzătoare; cometa se prefăcuse în bucăţi. Acum, în fiecare an, la 11 noiembrie, pământul întretăind drumul ce-l făcea odinioară cometa în jurul Soarelui, dă peste rămăşiţele defunctei comete, cari căzând pe Pământ îşi asigură şi ele liniştea de veci.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze care cad (noiembrie 1915)

Azi, în trecere
Prin nemişcarea însorită a după-amiezii,
Priveam cum cad din copaci frunze cafenii...
Nu bătea vântul pentru a le răsuci şi înălţa spre cer,
Iar ele, vălurind tăcut,
Cădeau, fulgi de zăpadă,
Ştergând şi îndepărtând amiaza;

Şi mă plimbam agale,
Şi mă gândeam la acele frunze curajoase
Care zăceau acolo ofilite
Fără să fi fost atinse de viscolul anilor sau de vreo epidemie,
Împrăştiate în toată frumuseţea lor
Ca nişte fulgi de nea căzuţi pe pământul Flandrei.

* Cele cinci bătălii din Flandra în timpul primului război mondial:
- ( 19 octombrie – 22 noiembrie 1914) – prima bătălie de la Ypres;

[...] Citeşte tot

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!