Poezii despre nodul, pagina 3
Reacția din lanț
Reacția din lanț e lanțul însuși,
Nu-i doar un smucet și un urlet surd,
E doar un zăngănit de neputințe,
O rugă la altar de preot kurd.
E nodul din șiragul de mătănii,
E za cu za, revolta unui viu,
Ce-i înhămat la iernile cu sănii,
De zei ce vor un vultur bidiviu.
Reacția din lanț e o redută,
E libertatea forului închis,
Cu vorbe de obidă renăscută,
Pe o șosea cu sensul interzis.
Ați potopit planeta cu noi lanțuri,
De baze Guantanamo nu mă tem
Și definesc umană și firească,
Reacția din lanț ca un blestem.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mereu
Iubirea nu-i un ultimatum...
Nici prima nici ultima, vreau să rămâi
Iubirea din mine nu e doar patul,
Iubirea în mine-i pe locul întâi.
Iubirea nu-i o datorie...
Nici rimă, nici vers, nici fior sau cuvânt,
Ciudată mereu, un pic fistichie,
Ea veșnic ne poartă între cer și pământ.
Iubirea mereu... e doar... iubire,
Sentimentul fiebinte, e nodul din gât
Fiorul din pântec, un vis-amăgire,
Iubirea-i iubire... iubim... și atât.
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (6 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Test
deodată nimic nu mai există,
cuvintele și-au ascuțit tăcerea,
desprinsă din nodul lumii
restul e o frânghie ce nu-mi aparține.
îngerii sudează un nou cer
fixând bucăți de albastru una lângă alta.
sentimentele netrăite sunt aspirate
sufocându-se unele în altele.
o bolboroseală ca o strigare lasă un ecou,
un zero apare peste nimic închipuind o imagine de mântuire.
frigul începe să curgă zgomotos în colțul străzii.
trec prin testul frigului ca o lepădare de ce-i înăuntru
încercând o altă piele, odată cu mersul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu un cuvânt
"A fost atâta chiu și cânt,
Cum nu s-a pomenit cuvânt",
Dar câți martiri pentr-un cuvânt?
Ce guri ar mai fi mute?
Au cuvintele și umbre.
Cuvântul fruct oprit.
Cuvinte păsări trecătoare.
Cuvântul e ca orbul, nu știe unde nimerește.
Un pumn de aur în cuvânt.
I-a fost dat cuvântului să fie scris.
De cuvinte nu te speli.
Există cuvinte ca nodul gordian.
Bate cuvântul în piuă, tot degeaba.
Cuvântul deschide, cuvântul închide.
Cad fără șir cuvinte, necunoscute, omenești.
Cuvântul nu simte nici durere, nici milă.
Cuvântul se citește lângă lampa amintirilor.
A bon entendeur, salut!
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun om nu e ales
nicio rasă nu e pură
nu există arieni
cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieși din matrice
nu există ieșiri din acest labirint
doar întoarceri
din când în când iluzia
că poți desface nodul
unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn de somn
Culcă-te, se face ziuă,
Trenul a plecat din gară,
Cine trebuia să vină
E acum în altă țară...
Șterge-ți ochii plini de rouă,
Pianul a tăcut demult,
Simfonia vieții tale
Dintre lacrimi o ascult...
Nu mă întreba ce-nseamnă
Să fii singur pe pământ?
Nu știu care-l vrei anume
Din câte răspunsuri sunt!
Pune-i nod speranței tale,
Precum nodul din batistă,
În curând se face ziuă,
N-aș vrea să te vadă tristă;
[...] Citește tot
poezie de Nicoara Nicolae Horia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima lupta
Hei, Sancho, adu-mi armura de vis
pentru ultima luptă,
deși coasa acestei întunecate Dulcinei
sfărâmă și stânca.
Noi însă, chiar fără nici o șansă,
ca niște cavaleri ce se respectă,
n-am renunțat la nici-o înfruntare.
Chiar dacă eu nu pot fi învins,
tu să te ții pe aproape cu o lumânare
și s-o aprinzi
înainte de a-mi da ultima suflare.
Dacă o să ți se pară
că am zburat cu Rocinanta
spre lună
să nu-ți zici că nu e abună.
Hei, Sancho, nu lăsa capul în jos
și nu privi într-o parte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Fulger scurt lucind în beznă
Universu-apropiat
Doar inelul de la gleznă
Țintuindu-te de pat
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte,
Cerul de cele lumești
Unde este cheia, codul
Netrecutelor trecute?
Alexandre, taie nodul
Funiilor revolute!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un suflet
în seara asta mă întorc pe țărm
să ascult țipătul pescărușilor
orele trec, topind clipa
aș vrea să desfac nodul ce mă înconjoară
să plutesc pe marea de gânduri
văd limpezimea tăcerii
în lumini împletite
privirea adie pe mări nesfârșite
o umbră pășește prin timpuri uitate
surâsuri absente în nopți răsturnate
pun suflet la marginea lumii
un om urcă
dar fiecare pas e un oftat
el cântă dar glasul lui e tăcut
el tace vorbind, dar nimeni nu'l ascultă
am oprit odată pe un drum
într-o tulbure noapte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura țară a făgăduinței e în inimă
niciun om nu e ales
cum nicio rasă nu e pură
nu există arieni cum nu există infinit
decât pentru cei care nu cunosc clipa
niciun univers nu poate ieși din matrice
nu există ieșiri din acest labirint
doar întoarceri
și din când în când iluzia
că poți desface nodul
unitatea este doar o axiomă
nicio regulă nu aduce eliberarea
orice evadare din cerc duce într-un alt cerc
iar gândul este centrul
în jurul lui se desenează totul
dar în inimă
totul este posibil
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!