Poezii despre nicidecum, pagina 3
Întinderea de dimineață
Eu mă trezesc mai ostenit
Mereu, decât am adormit,
Căci visele mă obosesc
Mai mult decât orice muncesc.
De ce sunteți atât de grele,
Vise de noapte ale mele?
Dacă vă prind, vă fac pe toate
A doua mea realitate...
Sau prima, însă nicidecum
Singure cum sunteți acum,
Nu v-aș lăsa în viața mea
La fel de singure ca ea.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neam de trădători și lași...
Curge sângele șiroaie din al nostru tricolor
De când țărișoara noastră, a devenit țara lor!
Cum adică țara cui?! Țara trădătorilor!
Nicidecum a (tuturor) posibilităților!
Țara celor care, Domnu', cred că le-a luat mințile!
Altfel nu-mi explic cum de ne distrug tradițiile!
Sau mai bine zis distrug, tot ce le iese în cale!
Și pentru ce toate astea, pentru câteva parale?!
Oricum, la final de drum, nu vom lua nimic cu noi!
Din noi va rămâne numai ce vom lăsa-n urmă apoi!
Asta ar tre' să-nțeleagă majoritatea din voi
Ăștia care peste blana de lup purtați blăni de oi!
Dar cine să înțeleagă?! V-ați pierdut de mult pe drum...
Și, la fel ca țara asta, veți ajunge și voi scrum!
Nu contează c-azi sau mâine, peste un an sau acum
Roata se va-ntoarce drastic nu mă-ndoiesc, nicidecum!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (28 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea...
Visând la prințul ei,
O fată singură stătea
Ea vede tot, dar nimeni, din jur,
N-o observă=a.
Ea caută un om
Nu palate și argint, nicidecum,
Ci un om prezent
Lângă ea: aici și acum.
Strada plină de oameni era...
Fata singură stătea
Dar nimeni, dar nimeni
Nu observă, că aici este
Și ea.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea bunicuței
La nouăș'trei de ani ce-i împlinea
Ca amatoare de senzații tari,
N-aș fi crezut nici mort, în viața mea,
C-o va mierli în somn, la ore mari;
Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din dește, dac-ar fi,
Și-apoi să te trezești în paradis...
Să mor, c-așa și eu aș tot muri!
Dar nicidecum în chinul diavolesc,
Să văd moartea venind, cu ochii mei,
Să urlu și-ngrozit să mă topesc...
Ca ăia de-i căra-n Merțanul ei.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și tu
Vezi cum apar
Inoportun răutăți
Ca de sub oboroc
Să evităm din start
Gândurile negative
Și privirile urâte
Să nu ne fie de deochi
Ele poate alunga
Plăceri în devenire
Ele poate ucide
Sentimente dragi
Și iubiri incipiente
Acum dacă nu putem
Da înapoi nicidecum
Deci să mergem înainte
Spre doruri prelungi
Cu speranțe intrinseci
Pe ritmuri tremolo
Că înainte era mai bine
Așa mi-a zis tuși tu.
poezie de David Boia (30 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-te...
ferește-te de cei ce-ți cântă difirambe
încrucișate pân-la ultima octavă
de cei care mereu te învelesc în stambe
și te ridică brusc în cea mai lungă slavă
ferește-te de cei care admiși aproape
se gudură fără temei pe lângă tine
că dac-ar sta ceva de viu să te îngroape -
un om ar fi și nicidecum un câine
și mai ferește-te de cei cu apa-n gură
cu buzele subțiri și alcaline
să știi - te vor lovi pe sub centură
iluziile tale. Dar străine...
poezie de Iurie Osoianu (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elenei Udrea (PDL), care a declarat că vrea să fie președinte al României
Nici nu sunt vreun mișel,
Nici nu-s misogin defel:
N-am prejudecăți, cucoană.
Poți să fii o cosânzeană,
Să ne-arăți tu cei doi sâni,
Fese, pulpe, albe mâ'ni,
Mijlocel, picioare lungi,
Președinte tot n-ajungi.
Vrem femeie, dar decentă,
Demnă și inteligentă,
Bună, caldă și șarmantă,
Nicidecum o intrigantă.
Ți-o spun franc și fără ură:
Bine e să ai măsură!...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (14 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apa voalată
Suntem în fața unui zid masiv. O fată trece și se oprește să-și încheie pantoful. E deajuns micul ei gest, e deajuns ca, plecându-se, părul să-i atingă obrazul pentru ca din zid să izbucnească o vână groasă de apă. Nicidecum surprinsă, fata se expune șuvoiului.
Rochia udă i se lipește de corp dându-ne impresia fascinantă a celei mai pure nudități, iar zidul se deschide lent, ca un portal, spre o câmpie imensă și goală.
poezie clasică de Dolfi Trost din Diamantul conduce mâinile (1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amuzante
Gata cu pălăvrăgeala,
Că de mâine începe școala.
Cine nu este pregătit,
Nicidecum nu va fi scutit.
Nu știu dacă-i amuzant,
Dar nu cred că e stresant,
Să te bucuri de vacanță,
Chiar și la o zi distanță.
E adevărat că distanța-i mică,
Și vacanța nu a fost deloc ''pitică''.
Dar, să ne bucurăm de prezent,
Să profităm de acest moment!
Ca o amuzantă încheiere,
Vă invit la un butoi cu bere.
Când cu toții ne adunăm...
Și marele nostru salar îl luăm.
poezie de Ovidiu Kerekes (13 ianuarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!