naivitate

În coapsa noastră purtăm fiecare, neştiutor, sămânţa unui monstru posibil, dar mai înfricoşătoare încă putinţa de a naşte un Dumnezeu şi stăm astfel cu inconştientă naivitate uimiţi în faţa noastră înşine.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă e bine să fii optimist doar atât cât să nu dai în naivitate şi realist doar atât cât să nu cazi în pesimism.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă să încercăm să păstrăm un pic din inocenţa copilăriei, să avem ceva din timiditatea unui adolescent, să punem un pic de naivitate, apoi să adăugăm ceva din experienţa unui adult, astfel vom fi mult mai aproape de fericire.

Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul roz

Dragă Kitty sunt un triunghi liric
Dumnezeu Dragostea şi Cartea
Restu-i lectură suplimentară
Naivitate de doi bani
Să te crezi
cititorul ideal
al
Bibliei Iubirii
Să-ţi calci
rănile
în
picioare
Până
când
auzi
Simfonia Destinului
Calci
şi
te
înalţi

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (9 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea... tot ce e adevărat, nu e naiv, dar tot ce e naiv, e adevărat, de un adevăr izbitor, original, rar... Naivitatea poate fi găsită în orice condiţie: poţi fi în mod naiv erou, în mod naiv cucernic, în mod naiv frumos, în mod naiv orator, în mod naiv filozof... fără naivitate nu există adevărate frumuseţi.

citat celebru din Denis Diderot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există balanţă pentru cântărirea sentimentelor. Se spune că în dragoste, întotdeauna, dai mai mult decât primeşti sau, poate, e invers? Să iubeşti şi să-i dăruieşti persoanei iubite ce-şi doreşte, nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene, ci să-i jertfeşti chiar onoarea ta este, oare, o dovadă supremă de dragoste, sau de nesfârşită încredere, sau de copilărească naivitate, sau, pur şi simplu, de nesăbuinţă?

Balzac în Tainele căsniciei
Adăugat de AndreeaC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul meu prieten, îţi mulţumesc că mi-ai trimis piesa ta pe care am citit-o de îndată ce am primit-o... În privinţa limbajului însuşi, reproşul pe care ţi l-aş face este că foloseşti prea multe "franţuzisme", care au prin forţa lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog.

Emil Cioran în scrisoare către Petru Manoliu (16 august 1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ceea ce este nevoie pentru un echilibru delicat între două nevoi contradictorii este: cercetarea cea mai sceptică a tuturor ipotezelor care ne sunt date şi, în acelaşi timp, o mare deschidere la idei noi. Dacă eşti numai sceptic, atunci nici o idee nouă nu ajunge la tine. Pe de altă parte, dacă eşti deschis până la punctul de naivitate şi nu ai nici o uncie de simţ sceptic în tine, atunci nu poţi distinge ideile utile de cele lipsite de valoare.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă naivitate îţi trebuie să te naşti pentru singurătate...

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experienţe închise
sau de frica agitaţiilor lăuntrice.

Ţi le înşir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naşte ceva din ce moare
în erupţia sângeroasă a luminii.

Îţi spun cum creşte dependenţa de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi şi zaci
între prăbuşire şi uitare definitivă de tine însuţi.

Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îţi trebuie să te naşti pentru singurătate...

Şi cu toată tăcerea asta mă clatin din toată

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelaţii Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îngerii iubesc...

Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc uşor
sub roua zorilor...

Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!

Cenuşa amurgului
îi mai răneşte uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.

Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenuşa apusurilor dureroase,
uită chiar şi barba lânoasă
şi glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!