musca+pe+caciula

De-ţi dresezi bine conştiinţa, te va şi săruta în vreme ce te muşcă.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de $ & £
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa de zi cu zi ne muşcă mereu de suflet.

aforism de Betty Marcovici (2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ne musca foarte tare.Frumos citat.

Păzeşte-te de zahărul amestecat cu otravă, apără-te de musca ce a stat pe un şarpe mort!

citat din Avicenna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia mea
îşi arogă dreptul
de a muşca
din ordinea lucrurilor

poezie de Louis Savary din Un poeme nous separe (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţăranul

eu nu mă rog la munţi,
la vântul din răscruci,
ştiu că în ceaunul cu fasole
stă dorinţa ţăranului
cu pofta sănătoasă,
semeţ precum un pisc în plină iarnă,
spălat de ploi, nevoi şi viscol,
cu fruntea sub căciulă
dă glas pământului,
că acest popor nu moare
cât timp izbânda este în Dumnezeu!

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina, dacă n-ar face miere, ar fi tratată ca o muscă.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul românesc: un fel de vultur cu cap de muscă!

Viorel Mitea (25 octombrie 2011)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În insignografie şi heraldică "vulturul cu cap de muscă" se cheamă vulturul cruciat sau acvila valahă. Cică asta-i democraţie! Orice [...] | Citeşte tot comentariul

Răzbunarea este adeseori la fel ca şi cum ai muşca un câine pentru că acesta te-a muşcat pe tine.

citat din Austin O'Malley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat e modul de a decide al şarpelui cu chip de ticălos: pe unul îl muşcă de ureche, iar altul îşi pierde viaţa.

în Pancatranta
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prâslea simţise de mai-nainte că fraţii săi îi poartă sâmbetele şi, când se mai lăsă frânghia ca să-l ridice şi pe el, dânsul legă o piatră şi puse căciula deasupra ei, ca să-i cerce; iară fraţii dacă văzură căciula, socotind că este fratele loc cel mic, slăbiră vârtejile şi dete drumul frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iuţeală, ceea ce făcu pe fraţi să crează că Prâslea s-a prăpădit. Luară, deci, fetele, le duseră la împăratul, îi spuseră cu prefăcută mâhnire că fratele lor s-a prăpădit, şi se cununară cu fetele, după cum rânduise Prâslea. Iară cea mică nu voia cu nici un chip să se mărite, nici să ia pe altul. Prâslea, care şedea doparte, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulţumi lui Dumnezeu că i-a scăpat zilele şi se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pre când se gândea şi se plângea dânsul, auzi un ţipăt şi o văietare care îi împlu inima de jale; se uită împregiur şi văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci şi se urca să mănânce nişte pui de zgripsor. Scoase paloşul Prâslea, se repezi la balaur şi numaidecât îl făcu în bucăţele. Puii, cum văzură, îi mulţumiră.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!