muntii spre casa calatoresc

Spre balconul muntelui

Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuţe lamentându-şi tristeţile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.

Pretutindeni cad frunze
foşnind, foşnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:

Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli şi de suferinţe.

Munca grea şi regretele amare
mi-au îngheţat ş albit fruntea –
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunţat la vinul meu.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mână întinsă...

O mână întinsă spre Tine, Doamne,
Mă-nalţă din dureri spre plăceri,
Spre lumina de vis, spre iubire,
Spre ieşirea din trecute tăceri.

O mână crescută din bunul pământ,
Cu ierburi, cu pajişte-ntinsă,
Cu munţii ce-au fesuri de brazi,
Vrea rugămintea de mamă atinsă.

Păsări din zbor şi stele din nalt
Să-mi fie prin dânsa aproape în viaţă,
Raiul măreţ pentru copiii copilului om,
S-aducă speranţă, nu tulbure ceaţă.

Mâna-i întinsă, primeşte-o la Tine,
Dăruieşte-i nemuritor împlinire,
Pace în suflet şi nu întunecimi;
Dă-ne o fărâmă din veşnica iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură pe suflet

călătoresc cu visul printre ceruri albastre
la fântâni arteziene cu ape pure turcoaz
timpul ascunde-n mine apucături sihastre
la rădăcina gândului îngrop negru necaz.

Sânziene mă cheamă să pictez vitralii
cu chipuri de îngeri liberi şi fericiţi
au ars în focul sacru zile de represalii
şi Hristos îi iartă pe cei nenorociţi.

pe valea cuvintelor au înflorit roze
poemele iubirii au crescut ca munţii
agheasma din izvoare o beau în supradoze
când brazii mă alintă sfătoşii, cărunţii.

lumini violet au răsărit în poze
noianul de probleme îl rezolvă sfinţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

iubesc ţara aceasta cu chipul blajin
cu oameni frumoşi şi cu sufletul mare
cu munţii de care mereu mă sprijin
cu toate drumurile care duc spre soare.

pământ voievodal plin de eroi
leagăn de doină şi de încântare
mângâiat de raze primenit de ploi
cu minuni şi miraje ce au căutare.

dulce casă între codri de cântec
între lanuri de grâne cu macii la brâu
toţi demonii din tine vreau să-i spintec
să mă spăl apoi de păcate la râu.

te apăr cu gândul ca un soldat
averi spirituale de la strămoşi mi-ai dat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Intr-o inimă bogată
Un bagaj de viaţă strâns
Cu o lacrimă sărată
Am sters greul ce l-a dus

Este timpul libertăţii
Am luat tot ce-a rămas
Plec spre pajiştea dreptăţii
Nu am timp să fac popoas

Am încredere -n iubire
Când călătoresc spre ea
Simt cum zbor prin nemurire
Drumul vieţii călăuză -i inima

Este singurul final
Când perechea mi-am găsit
O lumină se zăreşte în fundal
Eşti aşa cum te-am gândit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi construi o casă a sufletului
Cu flori nemuritoare de pe câmp
Acoperisul la înălţimea cerului
La colţ din inimă voi pune stâlp

Geamuri ochii privirea spre cer
Lampadare cu stele aurii aprinse
Usă sărutul cald al Lunii efemer
Acoperisul stele polare aprinse

Suflet pereche linistea mă cuprinde
Fărâme de stele formează zidaria
Casa unde vom locuii de aici înainte
Visul în casa sufletul va fi dantelaria

Eterna iubire locul de masă în casă
Gândul loc de cinste aezat pe sofa
Icoană raza soarelui în urmă rămasă
Intră usa i descuiata dorul pe sofa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Sunt uriaşii din vechime,
În vechi scrieri pomeniţi
Ei, cei dintâi la înălţime
Peste vremuri neclintiţi

Privesc munţii cu nesaţiu,
Ancoraţi în timp şi spaţiu
Pentru mine munţii-s sfinţi
Îmi sunt fraţi, dar şi părinţi

Sunt falnici şi misterioşi
Îmi sunt dragi dar şi strămoşi
Tainici, majestuoşi sau duri
Ascund enigme prin păduri

Deţin, comori adânci şi reci
Prin codri, peşteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orişicare perspectivă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar munţii -- unde-s?

Din straşina curat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul îşi zice,

Eu am crescut hrănit de taina lumii
şi drumul meu îl ţine soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
şi-n pieptu-mi larg
credinţa mea o sorb puternică din soare.
Din straşina carat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul se-ntreabă:

Dar munţii -- unde-s? Munţii
pe cari să-i mut din cale cu credinţa mea?
Nu-i văd,
îi vreau, îi strig şi -- nu-s!

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilaţi în munţii din suflet

Exilaţi în munţii din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieţii.
Unde îţi vei odihni fruntea obosită
când, însângeraţi de lama ascuţită
a timpului,
vom înţelege că în dragoste
n-am ştiut să învingem?

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Şi totuşi...
Unele anotimpuri
Privesc spre înalt
O dată cu fiinţele
Ce îşi construiesc o casă...
Au ridicat casa
Unde îşi vor apăra "Singurătatea"
Pentru atunci când
Copiii lor se vor întoarce...

Şi totuşi rămâne o întrebare...!?

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!