Amuzante/comice despre muntii din loc, pagina 3
Adam (se plimbă prin încăpere; vorbește încet): Spiritul nu mai valorează nimic. Năruirea este totală. Egalitatea a devenit noua lor religie. Absurdul nivelator vine ca un tăvălug. Și munții sunt prăvăliți peste văi adânci... Și apele se pierd în nisipuri sterpe... Și cerul cade peste pământ... Iar țara se transformă treptat într-o pustietate roșie... În această implacabilă ecuație totul este redus la zero... (Oftează adânc). Ce nu poate reteza secera, sfarmă ciocanul... Se calcă în picioare tot ce nu miroase a transpirație... Pentru ei, cultură înseamnă lene! Estetica artei este redusă la batoze și furnale... Dumnezeu a dispărut și odată cu el a pierit și conștiința națională... Ultimii intelectuali rămași în libertate își vând sufletele, pentru un apartament la bloc și o butelie de aragaz... Așadar, cercul de imbecili e complet... Iar eu sunt o rază vectoare a acestuia... Mătur totul în jur! (Oftează răsfoind "Caietul negru"). Și, totuși, conștiințe mai există...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport de complezență
Minciuna prințe ne demască
Aici se moare în tăcere
Fiecare om devine-o mască
Râzând de propria-i durere
N-ai să duci la cap nici o anchetă
Interesul are mâna lungă
Cu bănuții strânși din câte-o chetă
Pe răboj mai tragem câte-o dungă
Cei mai mari o duc întruna bine
Oricine-ar fi în vârful piramidei
Lăcomia-și trage pentru sine
Partea din strădania omidei
Vei pleca-ntocmind doar un raport
Și trăgând de păr niște concluzii
Businessul rămâne doar un sport
Zarurile - la cheremul muzii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școlară
La ora de Geografie,
Demult, când eram școlari,
Învățam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munții mari.
Învățam de lacuri, râuri
Și de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marți și Vineri
După ora de Română.
Eram toți prezenți la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Și era cam exigentă
Și de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Și să folosim hartà.
De știam era drăguță,
De nu?-ne sancționa
Și ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.
[...] Citește tot
poezie de Nicu Vălean
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!