Epigrame despre muncit, pagina 3

Din armăsari ajuns-au gloabe
Ce au muncit în timp din greu,
Că au împins vârtos la roabe
(La roabele lui Dumnezeu).

Am muncit cinstit toţi anii,
Fără să mă mai gândesc
Că nu mi-or ajunge banii
Nici să mor... nici să trăiesc.

Nu a muncit, nu-i de mirare,
A stat mereu cu mâna-ntinsă
Şi a cerut cu vocea stinsă...
Şi scuze are... Lenea doare...

De atâta stres cât a muncit,
Guvernul s-a îmbolnăvit.
Adevărul mulţi nu l-au ştiut
Că... era bolnav de la-nceput.

epigramă de AdrianTimofte (13 martie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe nimeni munca n-a nenorocit,
Dar el din pat n-a vrut să mişte,
În viaţa lui o dată n-a muncit,
Că e fricos şi nu a vrut să rişte.

epigramă de Paul Constantin (7 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt frânt de somn şi indispus
C-am tot muncit ca disperatul
Şi-l rog nervos pe cel de sus
Să-şi schimbe sau repare patul.

O fostă secretară cu orgoliu,
Ajunsă vice în guvern gândea:
Mă odihnesc de-acuma în fotoliu,
C-o viaţă am muncit pe canapea.

Sunt de-un gând acum muncit,
La posibila năpastă:
Eva cum ar fi ieşit
De-i dădeam vreo două coaste?

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Despre el atât de spus:
Clar se vede c-a muncit,
Ca să urce, cât mai sus,
Foarte mult a "ciripit"!

S-a supărat destul de tare,
Că a muncit cu mult elan,
Iar şeful din partidul mare
I-a dat doar osul... din ciolan.

<< < Pagina 3 >

muncit