Poezii despre moarte nu are, pagina 3
M-o cătat
Sâmbătă de dimineaţă
M-o cătat moartea prin casă,
M-o cătat şi m-o aflat.
Eu de moarte m-am rugat
Să mă mai lase un ceas
Că mai am şi eu necaz.
Şi mai am vo tri copii
Şi-o mie de datorii.
Şi dacă le-oi împăca
Vino, moarte, şi mă ia.
Că eu lumea mi-am urât,
Mi-e dor numai de Mormânt.
folclor românesc, din Maramureş
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ţi părerea!
Epitaf
Dintr-o viaţă fără viaţă
într-o moarte fără moarte
trec cu rânjet de paiaţă
voi muri când mă voi naşte
şi-oi turna din cranii sparte
vin pe propriile-mi moaşte.
epitaf de Cristian Bădiliţă din Regele cu o harfă în mâini (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris cu literă de moarte
Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.
Păstrăm distanţe negre,
Căci nu ştiu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.
poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târgul de moarte
Moartea se plimbă cu coasa pe roţi
Modernizată, lipeşte afişe la porţi,
Face statistici şi trage la sorţi.
O tabacheră cu mii de ţigări chiştocate,
Plămâni înnegriţi ca litera-n carte
Sunt prezentări la târgul de moarte.
Tabachera înnegrită-i purtată pe roţi,
Preoţii afumă cu lacrimi la porţi,
Statistica rămâne deschisă la toţi.
Mai ai în tabacheră ţigări chiştocate?
Întreabă un înger desenat într-o carte,
Coasa-i arată spre târgul de moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ştii, moarte
Să ştii, moarte, nu-ţi port pică,
Ce-aş putea să am cu tine?
Nu te blestem, care va să zică,
Perturbatoareo de destine.
Tare curios aş fi să ştiu
De ţi-ar muri cineva de-aproape,
Azi inert, ieri clocotind de viu,
Inima nu s-ar smuci să-ţi crape?
Nu te bag, moarte, în seamă
Nici ura mea n-o meriţi măcar,
Abuziv, continuă a pune vamă,
Să mă-nspăimânţi va fi-n zadar
Blestemato, de tine mi-e milă
Că n-ai terminat nici liceul,
Atâta timp cât eşti în camarilă
La accidente auto, cu K. G. B.-ul!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea (după Euripide şi Coşbuc)
Oricât noi viaţa îndrăgim,
Oricât de moarte noi fugim,
Oricât de mult ne-ar da fiori,
"Cu-o moarte toţi suntem datori!"
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (28 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
TOŢI suntem datori c-o moarte pe pământ. (Euripide, Alcesta, 438 î.Hr.; trad. Alexandru Pop-631, 1965, p. 29). Zeii au statornicit [...] | Citeşte tot comentariul
Pe scurt despre toamna
Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.
poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ţi părerea!
Moarte, eşti nenorocită
Printre ziduri dărâmate
de cutremurul sălbatic,
Zi de zi te caut, moarte,
biciuit de-un vânt tomnatic.
Când ai zguduit pământul
casa mi-ai făcut-o scrum.
Prin moloz caut mormântul,
în viaţă nu vreau să rămân.
Mi-ai luat părinţii, fraţii.
Am rămas singur pe drum.
Cu ei ai luat şi pe alţii.
Ia-mă şi pe mine-acum!
La ce bun să mai trăiesc?
Mi-ai luat fata iubită.
Pe cine să mai iubesc?
Moarte, eşti nenorocită
De nu mă iei, gâtul îţi sucesc.
Şi-n cumplita disperare,
în lavă te pârjolesc.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sau nimicul
nu despre moarte v
orbim
doar despre poziţia-n care
stă şi ea ca o proastă-n orbire
de moarte: printre
picioare îi trece o a
dăpătoare vizuală şi nu
ştie să sugă
nu ştie
să vadă mai mult
sau nimic
nu
aici erau ochii
prea con
centraţi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Acela
ce din gandirea comuna
talcuiri uimitoare distileaza,
si-atatea esente aduna
din specii stiute, moarte pe prag,
la care n-am luat aminte,
incat ne miram ca noi insine
n-am facut asta mai inainte.
Cel ce dezvaluie infatisarea
a toate-este POETUL(din Moarte).
poezie de Emily Elisabeth Dickinson din Reflectii si maxime;Ed.Stiintifica si Enciclopedica-Bucuresti,1989
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!