Replici despre mersul la psiholog, pagina 3
Lia: Bună ziua, domnule președinte.
Doru: Îmi poți spune Dragoste, domnișoară; e numele meu. Ia loc, domnișoară, te rog... Știi cum mă strigă unii colegi, domnișoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îți dai seama, domnișoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai și vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc rușine. E cam aceeași situație: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Și dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine și pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereții; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aș mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteți deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deși dumneata ești psiholog și psihiatru; probabil îți place să asculți oamenii și problemele lor, domnișoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veronica Mars: Uite la ce m-am gândit: dacă mersul în Tijuana a fost ideea lui Logan, înseamnă că furatul mașinii a fost planul măreț.
Troy: A fost mai mult o gândire colaterală, dacă vrei.
Veronica Mars: A, și-atunci ce era în programul aceastei nopți de distracție fără limite?
Troy: Să vedem, de la opt la nouă găsirea unui plan de a-l scoate de la putere pe Kim Jong Il. De la nouă la zece am șters înregistrările voturilor oamenilor de culoare din Florida. După asta, numai activități interzise minorilor.
Veronica Mars: A, ca de obicei?
Troy: Cam așa.
replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arthur Abott: Știi la ce m-am gândit toată noaptea?
Iris: La ce? De ce te deranjez eu cu atâtea întrebări?
Arthur Abott: Mă întrebam de ce o fată atât de frumoasă ca tine trebuie să se mute în casa unor străini chiar în timpul vacanței lor de Crăciun și, pe deasupra, să-și petreacă noaptea de sâmbătă cu un ratat ca mine?
Iris: Am vrut să fug de toți oamenii pe care îi văd mereu! Ei, nu chiar de toți... de o singură persoană. Am vrut să fug de... un tip.
(ea oftează)
Iris: De un fost iubit care tocmai s-a logodit și a uitat să-mi spună și mie.
Arthur Abbott: Așadar, e un ticălos?
Iris: De fapt... chiar este... un mare ticălos. De unde ai știut?
Arthur Abbott: Te-a lăsat să-i scapi. Nu e chiar așa de greu de dedus. Iris, în filme există eroinele principale, dar există și cel mai bun prieten. Din câte îmi dau seama, tu ești o eroină principală, dar dintr-un oarecare motiv te comporți precum cel mai bun prieten.
Iris: Câtă dreptate ai. Ar trebui să fii eroina principală în propria ta viață, pentru numele lui Dumnezeu! Arthur, de trei ani merg la psiholog, dar nu mi-a explicat niciodată ceva atât de clar. A fost genial. Foarte direct, dar genial.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Original mod de a o liniști ai mai găsit și tu, de altfel, specific ție, evident...
Lucian: Cum altfel ai fi vrut să procedez?
Lia: Nu știu, poate prin cuvinte potrivite.
Lucian: Posibil... Numai că eu nu-mi găseam cuvintele potrivite în acel moment. Eu nu sunt tu. Nu sunt psiholog, să am mereu cuvintele potrivite, dinainte pregătite!
Lia: Sigur, tu nu puteai găsi o altă cale de rezolvare a situației.
Lucian: Ce încerci să spui?! Nu mă acuza, pentru că greșești! Am fost foarte corect cu blondina, însă nu mi-a trecut prin cap o altă modalitate de a o scoate din starea aceea! Tu n-ai fost acolo, ca să înțelegi... De altfel, repet, nu-ți datorez explicații și doar ce am spus că nu vreau să intrăm în detalii! Ți-am spus adevărul doar ca să vezi că sunt totuși sincer și n-am nimic de ascuns, deși nu e în avantajul meu. Nu eram însă obligat! Pricepi?
Lia: Și chiar n-ai sărutat-o?
Lucian: Nu, sigur că nu. Dacă nu mă crezi, poți verifica! O poți întreba și pe ea sau chiar pe Nick, n-am nimic împotrivă! Doar că nu-mi vine să cred că-mi pui astfel de întrebări!
Lia: Bine, nu te supăra! Știu doar că-ți place să săruți fetele frumoase, deci, de ce să fi scăpat ocazia de a o săruta și pe ea, doar e frumoasă, chiar foarte frumoasă...
Lucian: Lia, te rog!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Ai făcut rost de mașină?
Lucian: Da.
Lia: Unde-i? În buzunar cumva?
Lucian: Mașina sigur nu, dar cheile, da. Să mergem, colega!
Lia: Oare ce prieten ți-a împrumutat mașina lui?!
Lucian: Unul foarte apropiat.
Lia: Bine, dar... Asta-i mașina directorului Institutului!
Lucian: Da; și?! Care-i problema?
Lia: Ai spus că-i a unui prieten apropiat.
Lucian: Întocmai. Nu te-am mințit. Urcă, te rog, cu încredere! Nu i-am furat mașina directorului. De fapt, din cauza dânsului am întârziat puțin; nu găsea cheile...
Lia: Dacă ți-ai propus cumva să mă impresionezi astfel, să știi că nu reușești! Consideră această tentativă drept una eșuată.
Lucian: Foarte bine! Nu intenționam deloc să te impresionez; aș fi preferat mersul pe jos... Astfel am mai mult succes, decât cu mașina, de obicei...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Consilier al misiunii, domnișoara psiholog Laura Stancu, alintată de toți Lia. Domnișoara are mai multe specializări, în care a obținut licența, dar principale ar fi psihologia și psihiatria. Ar mai fi fizica, filosofia, neurologia și lingvistica. Scrie aici, domnișoară, că aveți cunoștințe temeinice în mai multe limbi străine, actuale, sau chiar de mult moarte: engleză, franceză, germană, rusă, chineză, japoneză, greacă, italiană, spaniolă, latină, ebraică, greaca veche, adică nici mai mult, nici mai puțin de 12 limbi. Așa este?
Lia: Da, domnule director.
Traian: Impresionant! Un veritabil poliglot. Mă întreb când ați avut oare timp să studiați toate acestea?! Sunteți consilierul misiunii, iar ca un bun lingvist, presupun că nici limba română nu are secrete pentru dumneavoastră, deci, probabil cunoașteți semnificația acestui cuvânt. Ne puteți spune ce înseamnă?
Lia: Desigur; înseamnă sfetnic, sfătuitor.
Traian: Întocmai, domnișoară. Deci, consilierul misiunii, adică sfetnicul sau sfătuitorul. Vă întrebați probabil, pe bună dreptate, pe cine și când va trebui să sfătuiți? Am să încerc să vă lămuresc, domnișoară, spunând că, în principal, aveți rolul de a-l sfătui pe comandantul misiunii în deciziile sale, deși nu întotdeauna. Deci, se ridică o altă întrebare: Când? Răspunsul: Când el se va afla în impas, deci, nu va ști sigur care decizie ar fi cea mai corectă și ar trebui să o ia. De aici rezultă că ar trebui să stați mai mult pe lângă el, să-l țineți sub observație. Aveți de pus vreo întrebare?
Lia: Nu, domnule director.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Se pare că ai scăpat destul de ieftin, frumosule. N-aș vrea să te sperii, dar putea fi mult mai rău. În câteva zile, vei fi ca nou. Te vei pune pe picioare, numai după ce vei urma cu strictețe un tratament sever, riguros, impus de mine.
Lucian: Sunt pe mâinile tale, doctore. Iar eu îmi iau angajamentul să-ți urmez întocmai sfaturile.
Stela: Nici nu vei avea încotro. Va trebui să urmezi tratamentul prescris de mine, nu sfaturile mele. Pentru că eu nu dau sfaturi, frumosule; pentru astea, o ai pe domnișoara psiholog prin preajmă, doar ea te poate ajuta cu sfaturi... Eu acționez cu totul altfel. Iar acum, ca să-ți revii, am să-ți pun o perfuzie, din cauză că momentan nu te poți alimenta altfel și ai nevoie de multe vitamine și alte minuni asemănătoare, pe care le-ai pierdut săptămâna asta. În plus, ești foarte deshidratat. Și nu-i cazul să te îngrijorezi, nu vei simți nimic, mai ales că vei fi sub efectul tranchilizantelor pe care ți le voi administra în curând; altfel spus, vei dormi buștean. Oricum, tot nu te-ar fi durut, deloc. Ce zici?
Lucian: N-am nimic de spus. Poți face orice crezi că ar fi necesar. N-am să mă împotrivesc deloc. De fapt, nici nu-mi prea pasă.
Stela: Luci, spune-mi, te rog, sincer, înainte de a te adormi... Spune-mi de ce-ai făcut asta? Trebuie să fi avut un motiv, altfel nu se explică. Te cunosc, sper, destul de bine. Tu nu ești o persoană care să facă asemenea abuzuri. Așa-i?
Lucian: Te rog, doctore... Motivele mele n-au nici o importanță. Nu contează. Și mai ales, nu vreau să discut despre asta, sau să-mi amintesc...
Stela: De fapt, cred că nici măcar nu-ți amintești.
Lucian: Ba, motivele mi le amintesc perfect; mă străduiesc însă să le uit, iar ca să și reușesc acest lucru, nu-i necesar să vorbesc despre ele.
Stela: Bine, dacă nu vrei... Stai liniștit!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înțeleg. La ce te referi? Despre ce atenție vorbești? Sau... relație?
Maria: Nu mă întrerupe! Și nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că ești îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Știu sigur că am dreptate, este ceva în privința căruia nu mă pot înșela. Este o intuiție feminină, dacă vrei să-i spui așa, care însă nu dă greș niciodată. Am simțit de la bun început că o preferi pe ea și că nu te-aș putea determina sub nici o formă să-ți schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aș fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că ești înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna și încă mai ești, poate chiar mai mult decât la început; ți-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci și ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te rușinezi!
Lucian: Nu! Pur și simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aș da de înțeles cuiva că ar fi așa; am încercat mereu să țin ascunse toate acestea și mai ales, mă chinuie gândul că nu știu dacă ea își dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu știu dacă au observat și ceilalți, însă eu mi-am dat cu siguranță seama, de la bun început, după cum ți-am spus, datorită intuiției feminine. Iar dacă eu am reușit să-mi dau seama, atunci poți fi sigur că și ea a înțeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog și psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ți-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o ușurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ține de competența ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Așa e, cum îți spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu știu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniștit vreo câteva ore și nu reușeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluțe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reușeai să dormi fără pastiluțe... Și ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu ești marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aștepta la înțelegere din partea mea! Prostule! Știi ce sunt astea?! Știi oare?! Parcă ți-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi știți ce sunt astea?! Știe vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu știți... Dar am să vă spun eu, ca să știți de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuțe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente și foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca niște bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniștit. Ce vă uitați așa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Și ai reușit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ți spun așa, dar în aceste momente, asta ești! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare și alta nu!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria: Păi, da, după cum tocmai ți-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aș fi renunțat așa de ușor la el, sub nici o formă, pentru că și eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiți așa la mine? Ai amuțit? Nu spui nimic?! Ți se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aș fi despărțit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ți dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenția asupra lui, trezește oricui interesul? Așa s-a întâmplat și-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaștem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deși auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător și inteligent, dar are multe alte calități, este tot ceea ce oricine și-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulțimea de admiratoare care-l înconjurau... Și nici după atâția ani n-a renunțat la încercarea de a-ți câștiga încrederea și prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ți se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi așa și nu-ți fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că știe totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înțeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunțat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunțat, deși aș fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel și poate aș fi avut șanse să-l câștig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viața lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel și nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua șansă și n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost și cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că știu, îmi dau seama că și tu îl iubești pe el, chiar dacă nu vrei să recunoști asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poți! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar știu sigur că nu mă înșel! Așa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbești cu el; atât așteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deși nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ți ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în fața ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândește-te bine.
replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!