Epigrame despre mereu, pagina 3

După cum ni se relevă
N-a ajuns la măritat,
Dar, de când era elevă,
Tot mereu a exersat.

Două camere de vis
Parlamentul nostru are.
Ce păcat - mereu am zis -
C-amândouă-s... dormitoare!

Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuţie!

Trufia astăzi e în toi,
Le dau averile temei
Şi-apar mereu noi maimuţoi,
Ce aere îşi dau de zei.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca domnişoară cu pretenţii
A acceptat mereu atenţii,
Ascultătoare şi docilă.
Acum aşteaptă... o copilă!

Săraci şi condamnaţi la post
Şi grijă-având mereu de mâine,
Noi căutăm un adăpost
La umbra codrului de pâine.

Doamna Ics - smerită faţă -
De când e, n-a dus-o greu,
Că s-a descurcat în viaţă
Încurcându-se mereu.

O ştiam c-o fustă lungă,
Dar scurtând-o tot mereu,
În curând o să ajungă
Unde vreau s-ajung şi eu!

Cum e foarte cumsecade,
Dumnealui mereu "mă rade"
Fără de menajamente:
Îmi dă noi... angajamente!

Comandând mereu "cu stele",
Dârz şi chipeş, ca un brad,
Tot sorbind la păhărele...
El "înainta" în grad!

Cu-al său farmec mă cuprinde
Şi-o privesc mereu cu jind:
Tot ce-mbracă ea o prinde,
Numai eu nu pot s-o prind.

<< < Pagina 3 >

mereu