Epigrame despre melancolie de toamna, pagina 3

Cum guvernul mă îndeamnă
De vreo câţiva ani, deja
Am strâns toamnă după toamnă
Şi... trei găuri la curea!

Toamna se găsesc, se pare,
Struguri, prune şi pelin,
Singur anotimp, în care
Apa se botează-n vin.

A venit toamna, domoala,
Gicu-i foarte fericit,
Aştepta să-nceapă şcoala
Că de mult n-a mai chiulit.

epigramă de Marius Coge din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A început a se trezi
ruginita "doamnă",
chiar în nişte zori de zi
când crapă de toamnă.

Ca un dulce vânt de seară
Eu cuceresc câte o doamnă
Babele mă deocheară
Şi acum... în a vieţii toamnă.

Toamna poamele-şi adună:
Mere, pere, struguri grei,;
Dintre toate cea mai bună
E vecina de la ''trei''.

Toamna asta-i o minciună
Seara-i rece, ziua cald;
Nu ştiu ce să fac cu-o brună,
Deocamdată o cam scald.

Un indiciu semnalează
Că e toamnă şi la mine:
Din cărţi poantele-mi migrează,
Tot mai des, în ţări străine.

Veni la el, fiind răcit,
Un tânăr doctor iscusit
Şi-o "vindecă" pe-a lui soţie
De vechea sa "melancolie"!

epigramă de Mircea Micle (16 ianuarie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu iubitul la o bere,
Gândea, privind cocorii:
"Cum zboară anişorii...
Şi ăsta nu mă cere."

<< < Pagina 3 >

melancolie de toamna