masini

Nu sunt sigur dacă sunt un actor care participă la curse de maşini sau un şofer de curse care face actorie.

antimetabolă clasică de Steve McQueen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţă de cultură

Unii au maşini sau vile,
Fi'ndcă s-au ţinut de "pile";
Alţii n-au de muncă parte,
Fi'ndcă s-au ţinut de carte.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce bărbaţii aleargă după femei cu care nu au de gând să se însoare?

Din acelaşi motiv pentru care câinii aleargă după maşini pe care nu au de gând să le conducă.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima a fost făcută pentru a bate de un număr de ori... Nu-ţi irosi bătăile cu exerciţii. Totul, în cele din urmă, se uzează. Accelerarea inimii nu vă va face să trăiţi mai mult. E ca şi cum ai spune că se poate mări durata vieţii unei maşini, dacă o faceţi să meargă mai repede. Vrei să trăieşti mai mult? Trage un pui de somn!

Paulo Ubiratan în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Hinkle: Florida şi maşini Mustang şi blănuri – cum vom plăti toate astea?
Willie Gingrich: Avem un credit frumuşel.
Harry Hinkle: N-ar fi mai bine s-aşteptăm banii ăia de asigurare?
Willie Gingrich: Cine mai aşteaptă în zilele noastre? Uite guvernul, spre exemplu. Când aruncă un miliard de dolari pe călătorii în spaţiu, crezi că plăteşte cash? E din partea casei!

replici din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiţi, vă dau un sfat,
Apoi gândesc că-i cazul să v-ascult...
Nu vă gândiţi că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completaţi poeme pe cearşaf!
Voi, neîndemânatici şi cuminţi...
Cu pana mea eu vă voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginţi...

Nici cu umorul nu mă înţepaţi,
Căci vă voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă să luaţi
Că ştiu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul că-s o tigroaică ignorantă
Şi ştiţi, nu vreau nici lanţuri, nici cercei,
Nici de maşini de lux nu-s obsedată...

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter Simmons

Părinţii mei credeau că o să ajung
La fel de mare ca Edison sau mai mare:
Copil fiind, făceam baloane,
Păsări extraordinare şi jucării cu ceas,
Şi mici maşini care mergeau pe şine,
Şi telefoane din cutii şi aţe.
Cântam la trompetă şi pictam,
Modelam în lut şi am interpretat rolul
Personajului negativ din "Octoroon".
Dar la douăzeci şi unul de ani m-am căsătorit
Şi, cum trebuia să-mi câştig traiul,
Am învăţat să repar ceasuri
Şi am ţinut un magazin de bijuterii în centru –
În timpul ăsta calculând şi gândind, gândind, gândind,
Nu atât la afaceri, cât la motorul
Pe care urma să-l construiesc.
Întregul Spoon River veghea şi aştepta
Să-l vadă la lucru, dar niciodată nu a funcţionat.
Câteva suflete generoase credeau că geniul meu
Era cumva împiedicat activitatea zilnică din magazin.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1916), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion, nume de sluga

Ion, cadva, nume de sluga,
Avea baltag, scuns sub suba
Pandea boierii, ca zaluga
Si de-i prindea, i-baga la duba...

Era sarac, cum multi is azi
Si ratacea-n paduri cu cetini
Nici cand, pandit de paparazi
Si ocrotit, fiind de pretini....

Dar, vremurile azi schimbate,
Istoriei schimbat-a cursul
Ieri comunist, lider la toarte,
Azi mafiot, cum vrea apusul...

Averea i-a venit plocon,
Din smecherii financiare
Si-a trasformat pe acel Ion.
In mare mahar pe picioare....

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Enescu (6 ianuarie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul: Aici este Biroul de obiecte pierdute?
Funcţionarul: Da! Dumneavoastră, ce-aţi pierdut, vă rog?
Cetăţeanul: Capul!
Funcţionarul: Ce formă are capul dumneavoastră?
Cetăţeanul: E ca mărul! Seamănă cu un măr!
Funcţionarul: Adică frumos pe dinafară şi putred pe dinăuntru?
Cetăţeanul: Păi nu... că nu e măr, e cap... e cap, domnule, înţelegeţi? Cap!
Funcţionarul: Ce aveaţi în el?
Cetăţeanul: Idei... Adică... ceva idei.
Funcţionarul: Bune sau proaste?
Cetăţeanul: Cum să vă spun... aveam idei, dar nu ştiam cum să le exprim...
Funcţionarul: Deci nu era capul fără idei, ci ideile erau fără cap.
Cetăţeanul: Cam aşa ceva!
Funcţionarul: Aha! Mi-e teamă să întreb unde lucraţi.... dar bănuiesc! Ce mai aveaţi în cap?
Cetăţeanul: Un litru de coniac! Ştiţi.... am participat la un protocol... lume bună, străini mulţi.
Funcţionarul: Un litru de coniac? Cam mult!
Cetăţeanul (nervos): Normal! Altfel nu-l pierdeam!
Funcţionarul: Avem aici mai multe capete pe care nu le revendică nimeni! Aşa că dacă doriţi un alt cap decât al dumneavoastră...
Cetăţeanul: Ar fi o idee... Dar ştiţi, ce? Mai bine renunţ!
Funcţionarul: Renunţaţi? La ce renunţaţi?

[...] Citeşte tot

replici din Unda veselă, sceneta "Biroul de obiecte pierdute" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sabrina Fairchild: A fost odată ca niciodată, la nord de Long Island, la treizeci de kilometri de New York, o mică fată pe o mare moşie cu mulţi servitori: grădinari, un dendrolog, un vâslaş care să aibă grijă de bărci, să le dea drumul pe apă primăvara şi să le răzuiască iarna; erau specialişti care să aibă grijă de terenul de tenis exterior şi interior, de piscina de afară şi de cea interioară. Şi mai era un om fără un titlu anume care avea grijă de un mic pond din grădină în care înota un peştişor pe nume George. De asemenea, mai era un şofer pe nume Fairchild, adus din Anglia cu mulţi ani în urmă, la fel şi Rolls Royce-ul. Fairchild era un şofer bun, rafinat, distins precum cele opt maşini pe care le avea în grijă şi avea o fiică pe nume Sabrina. Ca de fiecare dată în ultimii treizeci de ani, cu ocazia curselor de yacht, familia Larrabee dădea o petrecere. Şi niciodată nu ploua în seara respectivă. Erau patru Larrabee în total: tatăl, mama şi cei doi fii. Maude şi Oliver Larrabee s-au căsătorit în 1906, iar unul dintre cadourile de nuntă a fost o casă în New York şi moşia asta pentru weekend-uri. Cea din oraş a fost transformată în Saks Fifth Avenue. Linus Larrabee, fiul cel mare, a terminat la Yale, iar fratele lui, David a frecventat pentru scurt timp unele dintre cele mai bune facultăţi din est şi a trecut prin mai multe căsnicii într-un şi mai scurt timp. Acum e un renumit jucător de polo şi îi datorează lui Linus şase sute de dolari. Viaţa era frumoasă cu familia Larrabee. Aproape un paradis în Long Island.

replici din filmul artistic Sabrina, după Samuel A. Taylor (9 septembrie 1954)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!