ma evita prietenii

Ţigara cu amintiri...

Pentru mine prietenii
sunt singurule păpădii
care trec iarna...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru sfânt prietenia

cu prieteni lângă mine viaţa are sare şi piper
e dulce ca mierea de salcâm şi tei
în superbul anturaj umbrele tristeţilor pier
suspinele le poartă vântul departe de alei.

cu prietenii aproape simt fiori ameţitori
sufletul mi-e mângâiat inima se linişteşte
când plutesc pe valuri când plutesc pe nori
uit necazul şi durerea cugetul se odihneşte.

elixirul fericirii beau din cupă de cristal
o ciocnesc cu voie bună cu prietenii mei dragi
timpul parcă mă ridică pe un piedestal
secundele-s dulci cu aromă de fragi.

lucru sfânt prietenia alină conştientul pustiit
e oază verde în deşert e zbor lin spre infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bravadă

Când treci decis
şi singur pe o stradă
extrem de aglomerată
foloseşte imunitatea
şi amuleta de rezervă
ca să eviţi contaminări
infectări sau molipsiri
oricum nu-i poţi evita
nici mulţumi pe toţi
totuşi merită efortul
de a folosi un jocher
aflat la îndemână
şi să sari obstacole
ia pildă de la jocheu.

poezie de David Boia (1 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Præmaturi

Când, la bătrâneţe, le mor prietenii
Oamenii nu-s chiar atât de trişti,
Iar asta pentru că iubirea lor păşeşte-un pic mai încet
Şi nu poate extrage imediat din rană o durere-atât de mare;
Apoi, ei sunt fericiţi să fie singuri printre multele lor amintiri,
Dar asta nu pentru mult timp.

Noi suntem tineri şi ne mor prietenii
Pe neaşteptate, şi iubirea noastră grăbită-i ruptă-n două;
Astfel c-amintirile ni-s singurele speranţe care devin neant.
Suntem abandonaţi şi singuri, asemeni oamenilor bătrâni;
Ar trebui să fim morţi,
Dar mai sunt ani şi ani în care vom fi încă tineri.

poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăraţii monştri

Mamele nostre ne asigură mereu că
nu există monştri
sub paturile noastre
sau, ascunşi, în şifonierele noastre;
ele evită să ne spună
că uneori monştrii
apar îmbrăcaţi asemeni unor oameni
care pretind că ne iubesc
mai mult decât soarele
iubeşte luna.

poezie de Nikita Gill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Înţeleptul, ce minune,
De duşmani înconjurat,
Creşte în înţelepciune.
Dar nebunul, ce prostie,
Cu prietenii la sfat,
Creşte doar în nebunie.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarta darnica…

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea pescarului

Binecuvântează-mi, Doamne, undiţa
Şi facă-se să prind un peşte-atât de mare
Încât să nu fiu nevoit să-mi mint prietenii
Când le voi povesti această întâmplare.

rugăciune de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate reţelele de socializare
Mai mult sau mai puţin virtuale,
Se pare că prietenii adevăraţi
Pe degetele unei mâini pot fi număraţi.

catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine nu

urc vreo coamă de deal
cu soarele-n ceafă
urmez
câmpia banatului până la iecea
mare e distanţa ce mă desparte
în crez
de prietenii înecaţi
în alcoolul îmbrăţişării

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!