Epigrame despre lumina diminetii, pagina 3

Cei din justiţie se-nchină
La adevăr şi la lumină,
Dar cu o mică precizare:
Credinţa lor e-n buzunare.

Mă rog la Dumnezeu cu foc
Să văd în zori din nou lumina,
Iar noului vecin din bloc
Să i se strice bormaşina.

Trecând pe-această tină
Tot căutându-mi drumul,
Am ars să dau lumină
Şi-aici se află scrumul!

Se ridică iar lumina,
Vom sta serile în ger,
Vom lua în grabă cina
Căutându-ne un înger.

epigramă de autor necunoscut/anonim din creaţie proprie (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetat în vreo pricină
Ce pe rol se derulează,
Când să iasă la lumină,
Adevărul se voalează.

epigramă de Ica Ungureanu (iulie 2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când s-o stinge brusc lumina
Nu te avânta subit
Şi ai grijă că vecina
Are-un ruj deosebit!

Frumuşica de vecină,
Ca o rază de lumină,
Înflorit-a mulţi feciori
Şi-a cules... copii din flori.

Nimeni nu contestă faptul
Că ar fi de la găină,
Eu am în vedere raptul
Ce se face pe... lumină!

Cu lumină şi căldură
Orice poamă se-ndulceşte.
Soacra-i de altă structură:
Ea, cu vremea, se acreşte.

Tipi cu elocinţă fină
Care scot întotdeauna
Adevărul la lumină
Folosind abil minciuna.

<< < Pagina 3 >

lumina diminetii