Poezii despre luca gena, pagina 3
Inocență pierdută
mi-e dor de mine copilă ingenuă
de jocul cu fluturi printre răzoare
păcat că inocența nu-i perpetuă
dar am rămas vrăjită de soare.
de primăvara încărcată cu miraj
de magnolii fremătând la fereastră
mi-au alungat gerul cu mult curaj
întrupări suave sub zarea albastră.
mi-e dor de mine în sublim voiaj
prin Paradisul magic structura măiastră
când strângeam impresii în bagaj
și nu știam de vreo genă sihastră.
pasărea de vis cu cromatic penaj
mi-a lăsat o pană pe floarea din glastră.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Electricitate
Când intri udă
pe ușă
de la alergatul bezmetic
pe stradă
urmărită de ochi libidinoși
nu pot să nu-ți sfâșii
maioul ud
să-ți ling transpirația
să te iau în brațe
și să ne aruncăm
amândoi
în mașina de spălat
orgasm electric.
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina filozofală
amintiri mă însoțesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.
urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.
spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.
mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
O babă chioară-așează tingirea cu păsat
Pe-o pirostie șchioapă... Hiertura-n foc a dat...
Și scuipă biata babă, și blestemă, se-nchină:
"Spurcatu!... Necuratu..." (Iel singur ie de vină!)
Morala
Spre mângâiere adeseori
Ne trebuiesc... instigatori.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Mauvaise Humeur
Madam Beer casierița
La cantor stă supărată...
Cățelușa-i favorită,
Mufi, e cam constipată.
Un client îi spune nu știu
Ce cuvânt galant, ce moft;
Madam Beer răspunde tristă:
"Las-mi-n baș-! agu n-am boft!"
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Branduri de țară
Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge vița lui daco-romană.
Are-n suflet eminență cât lanțul Carpaților.
Exportă inteligență prin Columna dacilor.
Coloana brâncușiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul țării e poporul, este nația română,
Este ramul și izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul țării. Roșu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea așează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veșnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.
poezie de Dumitru Delcă (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul
Pregătești
langoși cu brânză și mărar
le simt mirosul
încă de pe casa scării
acum și gustul
intru în bucătărie
tigaia sfârâie
langoșii sar
unul după altul
într-o farfurie
și nu ești.
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odihnă în doi
Știu că după
douăzeci de ani
vei veni după mine;
dar mai știu că pe o față
a crucii voi fi eu,
iar pe cealaltă tu!
Și mai știu că
voi simți
cum dalta
îmi va scrijeli
oasele
cu pielea ta.
poezie de Daniel Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frustrări
Mi-a înghețat iadul
Pentru o clipă
Într-un ieri
Și oarbă,
Lipsită de durere fiind,
Nu știam ce se întâmplă
Cu adevărul minciunilor.
Totuși,
Cum rămâne cu:
"Hai să ne vindecăm împreună"?
Dar...
Până când vei găsi
Toate drumurile către mine,
Va mai dura un iad și încă o lume.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!