logodit

De ce-negresc o coală de hârtie?

De ce-negresc o foaie de hârtie,
Cine-mi citeşte slova vlăguită
Şi-un gând zdrobit sub tropot de copită
Pe care-abea în treacăt de-l mai ştie?

Pentru a cui risipă adormită,
Din care-am tot tăiat câte-o felie,
Însingurat mă-nchid în colivie
Ca să aştern uimirea-n trup ivită?

De e doar unul logodit cu rima,
Îi ţes veşmântul meu din fir domnesc,
S-asculte-n scaun argintat sublima

Cântare-n rai, când clopote-aţipesc.
Secunda mea, trudind, se-nalţă prima.
Cu tainele din jur înmuguresc.

sonet de Adrian Munteanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fătălăul

Hei, fătălău, ce zilnic ne sfidezi
Şi ne împroşti cu smârcuri cumpărate,
Eu, până ieri, mai căutam dovezi
Că minţi şi furi şi le-ntinezi pe toate.

Şi nu-mi lăsam puterea să-nţeleg
Că tu, de fapt, eşti logodit cu răul,
Că piază rea ne-ai devenit, întreg,
De când îi eşti ursitei fătălăul.

Ne crezi ne-ndemânatici, mici şi proşti,
Ne vinzi obscen instanţelor corupte,
Eşti stacojiu la gură, când împroşti
Altarul unei ţări şi-al unei lupte.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi (îşi revine treptat; intră într-un uşor delir): Mărie, Mărie... Artiştii sunt călăuze ale singurătăţii... Pentru artist, căsnicie înseamnă moarte... Tu eşti privighetoare... Te-ai logodit cu cântecul românesc... (Natalia se ridică, apropiindu-se de patefon.) Acolo, în Carpaţi, trebuie să cânţi tu, Mărie, nu la Paris! Nu te părăsesc, iubito! Îmi urmez calea... Atâta tot! Cântă, Mărie!... Mărie şi Mărioară... Mărioară de la Gorj... Pe Jaleş în sus, Mărie te-ai dus... Alină jalea poporului meu, Mărie...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radu: Dar, ia spune-mi tu mie... că nu scapi aşa uşor... Cu prietena ta cum rămâne? Din câte ştiu, sunteţi împreună de ceva timp. Parcă spuneai că v-aţi şi logodit.
Toni: De cine vorbeşti tu, de Consti?
Radu: Nu, eu la Silvia mă refeream.
Toni: Păi da, Consti.
Radu: O mai cheamă şi Constanţa?
Toni: Nu, Consti nu vine de la Constanţa, dar aşa o mai alint eu uneori, Consti... Consti de la constipata...
Radu: Şi, cum... aşa uşor îţi abandonezi tu logodnica, mai ales acum, la greu, când înţeleg că are şi unele probleme de tranzit intestinal?

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lache Diaconescu şi Mache Preotescu sunt impiegaţi în aceeaşi mare administraţie şi totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-şi termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni şi cumnaţi... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la şase ore seara şi, sub aceeaşi umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască nişte mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia.

începutul de la O lacună de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)

Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaşte primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aştepta să naşti
Şi primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aştept o fată
Mare?
Mamă,
Scuteşte-mă de această povară
Şi mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut şi vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu cheltuieşti bani cu florile la cununia fiicei tale, spuse fata bătrână. Îţi dăruiesc glastra pe care-o vezi în fereastră. Tulpina e încărcată de flori. E din răsadul pe care mi l-ai dat în ziua când m-am logodit. Peste un an, pe vremea aceea, urma să-mi fac din florile lui cununa de mireasă. Dar această clipă nu s-a mai ivit. Ochii care aveau să mă călăuzească în largul vieţii mi-au secat de plâns şi s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihneşte în fundul apelor. Floarea a crescut şi eu am îmbătrânit. Dar răsadul pe care mi l-ai dăruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Din florile lui vom împleti cununa care va împodobi fruntea copilei tale.

Hans Christian Andersen în Povestea unui gât de sticlă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierea nucului

Printre frunzele unui falnic nuc
un suav oftat alungă vântul
şi simt mireasma unei melodii
care aşterne peste flori cuvântul.

Ascultăm toaca de vecernie,
curcubeele parcă-s icoane,
iar pe ramurile de liliac
o lumânare pe o floare doarme.

Prin cântecul de frunză trec acum,
pe cărări ce par o sărbătoare
şi nu pot nucul meu să-l schimb
nicicând pe o salcie plângătoare.

Să aşternem adierea ta pe versul
logodit cu lacrima plecată-n lume,
cu o poveste tristă fără ramă
ascunsă într-un castru fără nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elizabeth Bennet: Charlotte!
Charlotte Lucas: Lizzie, draga mea. Am venit să dau o veste. Domnul Collins şi cu mine ne-am... logodit.
Elizabeth Bennet: Şi vă căsătoriţi?
Charlotte Lucas: Da, bineînţeles. Ce alt fel de logodnă mai există? (Lizzie pare uimită.)
Charlotte Lucas: O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu te uita aşa la mine, Lizzie! Nu există niciun motiv pe lume pentru care să nu pot fi la fel de fericită cu el ca şi cu oricine altcineva.
Elizabeth Bennet: Dar el este ridicol!
Charlotte Lucas: O, mai taci! Nu ne putem permite toţi să fim romantici. Mi s-a oferit un cămin confortabil şi siguranţă. Am de ce să fiu recunoscătoare.
Elizabeth Bennet: Dar...
Charlotte Lucas: Am 27 de ani, nu am bani, nici viitor. Sunt deja o povară pentru părinţii mei şi mi-este îngrozitor de teamă. Aşa că, Lizzie, să nu îndrăzneşti să mă judeci. Să nu cumva să îndrăzneşti!

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă "Cărţii Glosselor"

A fost odată... va rămâne-n gând,
Prin literă şi glosse jurământ,
Ca o lumină strălucind în noapte,
Quasar printre poeţi, această carte.
M-am logodit cu litera şi sînt
Mireasă re-zidită în cuvânt.
Mi-am judecat fiinţa cu asprime
Şi mi-am ales perfecţiunea mire.

A fost odată... va rămâne-n gând,
O lege-n suflet, de la Duhul Sfânt,
Un drum sortit... Şi literei o cale
Dată i-a fost a străluci sub soare,
De-a modela simţire şi speranţă
În dragoste, în lume şi în viaţă.
Am scris şi eu în suflete, strigând...
De-atunci mă simt un cânt, mă simt plângând...

Prin literă şi glosse jurământ
Cu lumea şi cu viaţa am făcut

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!