Poezii despre limba romana, pagina 3
Limba maternă
Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce și eternă,
În țara ei, acasă.
Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă și străbună,
Mereu să înflorească.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română, ultima mănăstire
Luna își odihnește obrazul pe Limba Română.
Ea își unduie sunetele
ca niște pene de egretă.
Limba târâtă la Roma odată cu Decebal,
aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre
pietre tăcute, și-a întors fața mandră
către schitul lui Dumnezeu,
munții Carpați.
Soarele se răsfrânge în inima ei
pulsând veșnicii.
Picioarele cuvintelor romanești caută harul
în somnul gliei
încălțate în sandale romane.
Serenitatea vocalelor are timbru
de clopot ortodox.
Ele înalță curcubeu peste Prut
pe cerul de un albastru voronețian.
Răsună în trupul Limbii române
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora unirii de unul singur
Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
și de-atunci limba română
plânge și eu n-o ascult
Am cântat nu prea demult
hei deșteaptă-te române
iarba rea însă n-am smuls
doar neghina îmi rămâne
Hei deșteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână
Să cântăm de nu-i prea mult
taci și tu că eu te-ascult
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba romana
Poet sau nepoet,
Fiind sau nefiind,
Limba Romana-i taina,
Misterul infinit.
Caci cel ce-acum vorbeste,
Nu limba il domneste,
Ci el pe ea scriind,
Misterul deslusind.
Si nu de limba-n sine,
Ci cel ce o graieste,
Ca imparat domneste,
Misterul infinit.
poezie de Cătălin Antonov (5 octombrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stă cu limba
poezia s-o surprindă printr-un exces
de cuvinte ce trebuie să șocheze
pe cititor îl pune la grea încercare
odihnită limba pentru unii e uitată
departe o fată în brațe e luată
mai trece pe drumuri stropite de miere
până acasă o calcă apăsat și repede
dă să spună în limba din gând pe buze
îi vine la îndemână tot în română
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii române (sonet aniversar)
ODĂ LIBII ROMÂNE
(sonet aniversar)
În veșminte românești, ca o zână
Vine Limba Română, cu suav grai
Să cânte baladă în pitoresc plai,
Când păstorii mioarelor o-ngână.
Cu flori pe glie te întâmpin, să stai
O veșnicie ca apa-n fântână,
Frumoasă și dulce Limbă Română,
Să te slăvească rapsozii în alai!
Din armonia ta te-aș ruga să-mi dai
Buchet de idei pe-a gândului strună,
Pentru cântare la cimpoi și la nai!
Originală prin vremuri rămână
Maternala limbă, venită din Rai,
Pe strămoșescul grai a fi stăpână!
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2020)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Limba noastră cea română,
Cea mai dulce și străbună.
Rostim prin vers minunăția
Patriei noastre, România.
În limba noastră se doinește
Concertul dorurilor noastre.
Prin grai dulce, românește,
Sub cerul zorilor albastre.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba din glia străbună (sonet aniversar) )
LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)
Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.
Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetați cuvântători adună.
Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn și se doinește
Iubirea pentru patria cea sfântă.
Din rădăcina ei, limba hrănește
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi crește.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbă de clopot
Între
Limba Română
este
patria României
și
Europa
este
patria noastră
Ne
înmormântăm
într-o
veselie
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (9 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!