Poezii despre limba rusa, pagina 3
Limba de lemn
limba de lemn
te bate la gură
cuvântul
iese și n-ar ieși
limbă greu de-nțeles
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Român poliglot
Tata mi-a lăsat avere,
Două limbi, cu jurământ:
Limba neamului, de miere,
Și o limbă de pământ.
Dar mai am, mai mare hazul,
Limba mea, și eu socot
Că-i normal, când este cazul,
La aleșii mei s-o scot!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zicere...
Limba noastră-i poezie,
Vers ce schimbă-a lumii notă,
Rima ce o-mbracă-n ie,
Strofa de o mare cotă...
Limba noastră e mai veche
Decât spun multe istorii,
Are punct, n-are pereche,
Tăinuită prin memorii...
Limba noastră-i arta pură,
Șlefuită printre stele,
Ocrotită-n scriitură
Cu tăișul penei mele...
Limba noastră-a fost stâlcită,
Pusă-n jug de rase-avare,
Insa-a rezistat rănită
Și rezistă-n continuare!...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (30 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba mea macedoneană
Dintre mii de limbi din lume,
Limba noastră mi-e iubită.
Cu sonorități anume
O aud ades vorbită.
Limbă slavă armonioasă
Asta ne-au transmis străbunii,
Care o vorbeau acasă
Să nu-și uite lesne bunii.
Cu alfabet chirilic scrisă,
Limba noastră e bogată.
Pare o lume necuprinsă,
Roditoare, minunată.
În familii se vorbește,
De macedoneni curați,
Limba slavă din poveste
Prea cântată de- împărați.
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba maternă
Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce și eternă,
În țara ei, acasă.
Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă și străbună,
Mereu să înflorească.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba din glia străbună (sonet aniversar) )
LIMBA DIN GLIA STRĂBUNĂ
(sonet aniversar)
Armonioasă e limba română,
Ce m-a-ntâmpinat pe glia străbună,
Ca zână din basm, cu flori în cunună,
Să o slujesc la fel ca pe-o stăpână.
Este cetate în vatra străbună,
De cărturari zidită, să rămână
Ecou de balade lângă fântână,
Ce însetați cuvântători adună.
Limba e graiul în care se cântă
Pruncului în leagăn și se doinește
Iubirea pentru patria cea sfântă.
Din rădăcina ei, limba hrănește
Dragostea de neam pe drapel răsfrântă,
Cât patria-mamă pe fii îi crește.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba noastră
Limba noastră-i raza lunii,
Raza soarelui, curată,
Diamant pe care unii
Nu-l "dezgroapă" niciodată.
Limba noastră-i ca păunii
Înșirați pe mal de apă,
Diamant pe care unii
Merg "afară" și-l îngroapă.
Limba noastră-i zestrea bunii,
Piatră încrustată-n ie,
Diamant pe care unii
Și-l arată cu mândrie.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn limbii romane. Ca si oricare dintre voi, eu am o menire in viata. Si nu ca cred, stiu sigur [...] | Citește tot comentariul
Limba noastră
Limba noastră-i deținuta
Ce-a zăcut în pușcării
Cea care-a făcut pe muta
În kirkizele pustii.
Limba noastră-i rană vie
De la jugul cel străin,
Cea care a vrut să fie
Sângele un strop de vin.
Limba noastră e o doină,
Deseori în somn cântată,
Apa vie dintr-o moină
Peste față picurată.
Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de pește,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru crește
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexei Mateevici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba romana
Poet sau nepoet,
Fiind sau nefiind,
Limba Romana-i taina,
Misterul infinit.
Caci cel ce-acum vorbeste,
Nu limba il domneste,
Ci el pe ea scriind,
Misterul deslusind.
Si nu de limba-n sine,
Ci cel ce o graieste,
Ca imparat domneste,
Misterul infinit.
poezie de Cătălin Antonov (5 octombrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!