lift

Sus pe blocul turn

Ploua în suburbia oaselor.
Tartele străluceau în buticul cerului.
Mă luau blocurile de braţ
iubeam femeia de serviciu ce mătură acoperişul
turnului
eu numărăm frunzele în halate albastre
ea cânta
pocnea smoala întinsă pe obraji
gesticulau păsările în seminţe
motorul de la lift
îmi bloca urechile între două fiinţe
între etajele sânului...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara vieţii

Urci încet, cu greu fiecare treaptă
Şi absolut nimic în cale nu te doboară,
Iar succesul mult visat te aşteaptă
Către el nu există lift, doar scară.

Din moment ce la acest drum ai pornit
Nu trebuie să cauţi "calea de ieşire"
În final vei ajunge unde ţi-ai dorit,
Vei atinge cea mai mare fericire.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aveţi oroare de locuri închise: ascensor, săli de conferinţă etc, închipuiţi-vă că sunteţi într-un ascensor care vă duce în mod rapid şi silenţios acolo unde doriţi să ajungeţi. Gândiţi-vă în ce stare de oboseală aţi fi după ce aţi urca în fugă 5 etaje şi cât de liniştit şi calm coborâţi din lift. Veţi fi uimiţi de cât de repede vă biruiţi teama.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul de la patru

bea şliboviţă cu mustaţa
- n pahar o trage
o suge
apoi o a
fumă o ţigară
merge ca un cyborg din prima
generaţie de ra
taţi iresponsabili
care dorm pe banca
cu miros de ţuică de prune din faţa
intrării
sau ieşirii din bloc
l-ar urca nevasta fără lift
dacă ar reu
şi
să-l ridice pe tipul de la patru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"De ce"-urile sunt simultan farmecul şi poticneala minţii. Ele semnalează inocenta curiozitate a unei specii febrile, în perpetuă expansiune intelectuală, dar şi stupoarea paralizantă a interogaţiei gratuite. "De ce" - întreabă şi deştepţii şi proştii. "Proştii" produc ceea ce se numeşte "de ce"-ul castrator, adică o întrebare căreia nu i se poate răspunde şi care blochează orice înfăptuire eficientă: nu există soluţie, dar se suspendă şi bruma de soluţie anterioară întrebării. E ca şi cum ai spune: nu mă urc în lift până nu înţeleg cum funcţionează. S-ar putea să urci toată viaţa pe scări...

Andrei Pleşu în Despre îngeri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pachetul

Ţi-am dat pufarine cu scandic la cutie
locuiam într-un lift la ultimul etaj
greutăţile vecinilor urcau şi coborau
băncile cu vopseaua dusă la chiuretaj
plângeau prin piaţă după porumbei
când m-ai dus la amanet
am stat o lună fără ţigări într-un seif semidecomandat
lângă 14 ghiocei de primăvara trecută
apoi m-ai luat de gât şi am cântat bolero
până au înflorit în cămine paturile
supraetajate
Iar penele din perne
primeau pachete de la păsările din provincie
lacuri mototolite şi păduri necălcate...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D.M.M.T

Pune-te în patru labe Doamne
şi priveşte la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum

cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colţul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum

ia-le pe limba Ta filiformă
şi învaţă-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce eşti!
Nenăscutule!
Somnorosule!

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

De când se poartă "doctorate",
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...

Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix şi coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aş fi ultimul om;

Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Şi sunt tratat de-orice amic,
De parc-aş fi om de nimic,

Şi-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colţ mă ştie,
Ţăranii-n piaţă, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Întâi deşteptătorul, apoi duşul,
Apoi telefonul unde-alerg gâfâind:
"Da, da, desigur, s-a făcut, da, da,
negreşit, la revedere!"
Apoi pieptenele, haina, oglinda-n care de-abia mă mai recunosc, stiloul,

Ochelarii şterşi grăbit cu colţul batistei,
Banii mărunţi de tramvai,
Apoi fuga-n lift, coborârea ca-ntr-un puţ
În ziua care aşteaptă încă virgină la poarta casei
Pe când alerg gâfâind după alte lucruri:
Ţigări, autobuz, ziar, motocicletă,
Atâtea lucruri în care mă petrec,
Cărora mă-mpart
Ca să ajung zi de zi mai mult una cu ele,
Mai solidar cu ele decât cu mine însumi.

Numai voi, care faceţi lucrurile, scăpaţi prin aceasta
De oarba lui tiranie.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!