Replici despre libertate de crea�ie, pagina 3

Ofiţerul: Legea interzice privarea de libertate!
Autorul: Fals! Legea acordă statului, în exclusivitate, acest privilegiu!
Ofiţerul: Statul sechestrează în mod legal. Statul arestează...
Autorul: Exact! Numai voi, posesorii de epoleţi şi ceaprazuri, numai voi aveţi dreptul de a încătuşa destine.
Ofiţerul: Ne exercităm acest drept, în numele poporului suveran...
Autorul (râde): Care popor?! Vă referiţi cumva la marea herghelie naţională?
Ofiţerul: Nu aveţi voie să ironizaţi poporul muncitor!
Autorul: Poporul! Cel mai mare şi mai docil animal domestic! Asigură statului lapte, carne şi ouă. Poporul este berbecul care se tunde singur, cedându-şi lâna, gratis, la fondul de stat.
Ofiţerul: Puneţi la îndoială utilitatea statului?
Autorul: Statul! Ce e statul, stimate domn? Lupi vegetarieni, ridicaţi în scaune înalte, prin voinţa electorală a oilor...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Betty Warren (din cel de-al doilea editorial al lui Betty): Fetele măritate de la Wellesley au devenit chiar experte in a găsi un echilibru între obligaţiile pe care le au. Se aud comentarii precum – eu sunt în stare să ung friptura cu ulei cu o mână şi să-mi subliniez fragmentele esenţiale dintr-o lucrare cu cealaltă. Toate acestea în timp ce mamele noastre au fost obligate să muncească pentru sfânta libertate. Este datoria noastră - ba nu, obligaţia să ne revendicăm poziţia în familie şi să îngrijim copiii ce ne vor duce mai departe tradiţiile. Trebuie să ne oprim pentru o clipă şi să reflectăm la motivul pentru care, Katherine Watson, profesoară de istoria artei, a decis să declare război sfintei taine a căsătoriei. Metodele ei subversive, cu tentă politică de a preda, le încurajează pe fetele de la Wellesley să refuze rolurile pe care s-au născut îndeplinească.
replică din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!


Al doilea consilier: Domnul Ivanson este profesor, şeful catedrei de pedofilologie la Universitatea din Barzavanga. Vrea să înfiinţeze la noi o fundaţie, evident umanitară, care să protejeze copiii străzii...
Samson (îl întrerupe): Nu e nevoie să traduci! Engleza lui e destul de accesibilă... (Către Ivanson, stâlcit şi foarte tare.) Helău, Ivanson! La voi, in iuă cantri nu e aurolaci? De ce vrei tu faci fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Sire, mai cantri... ţara me nu are copiii străzii, bicoz ţara me nu are străzi. In Rumania ai multe străzi, multe copii ai străzii... Eu, profesor pedofilologie, fac la voi fundaţie "Lasaţi copiii sa vina la mine!"
Samson: Diă profesor Ivanson! De ce nu făcut până acum fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Bicoz trebuie la mine sediu in centru of Bucarest. Ştiu, tu iubeşti libertate. Eu adus ţie suvenir, ghift, mica atenţie, Statua Libertaţii. Eu cetaţean liberian...
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lucian: Uau... Ce vegetaţie luxuriantă, exotică! Parcă ar fi o adevărată junglă aici!
Maria: Aşa am şi dorit să lăsăm impresia...
Lucian: Ah...
Maria: Ce-i, Luci?!
Lucian: Mi s-a părut că am văzut strecurându-se pe aici o...
Maria: O panteră neagră? Nu ţi s-a părut deloc; chiar ai văzut una!
Lucian: Cum?! O panteră neagră? Nu glumeşti?!
Maria: Deloc!
Lucian: Dar... Nu sunt periculoase?
Maria: Periculoase?! Poate în libertate, Luci, dar nu aici. Sheeba e tare prietenoasă şi mai blândă decât majoritatea mâţelor pe care le-ai văzut până acum. Uite! Vezi?! Toate zgârieturile astea mi le-au provocat doar pisicile mele, când mă jucam cu ele sau le îngrijeam, deşi nu m-au zgâriat din răutate, răsfăţatele; Sheeba însă n-ar îndrăzni niciodată să mă zgârie câtuşi de puţin. Apropie-te, s-o vezi mai bine! Sheeba, vino aici!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adam (se plimbă prin încăpere; vorbeşte încet): Spiritul nu mai valorează nimic. Năruirea este totală. Egalitatea a devenit noua lor religie. Absurdul nivelator vine ca un tăvălug. Şi munţii sunt prăvăliţi peste văi adânci... Şi apele se pierd în nisipuri sterpe... Şi cerul cade peste pământ... Iar ţara se transformă treptat într-o pustietate roşie... În această implacabilă ecuaţie totul este redus la zero... (Oftează adânc). Ce nu poate reteza secera, sfarmă ciocanul... Se calcă în picioare tot ce nu miroase a transpiraţie... Pentru ei, cultură înseamnă lene! Estetica artei este redusă la batoze şi furnale... Dumnezeu a dispărut şi odată cu el a pierit şi conştiinţa naţională... Ultimii intelectuali rămaşi în libertate îşi vând sufletele, pentru un apartament la bloc şi o butelie de aragaz... Aşadar, cercul de imbecili e complet... Iar eu sunt o rază vectoare a acestuia... Mătur totul în jur! (Oftează răsfoind "Caietul negru"). Şi, totuşi, conştiinţe mai există...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poporan (cu voce schimbată, zeflemist, aproape vulgar): Sună! Sună întruna. Nu mai au nimic sfânt! La noi, cultul eroilor a dispărut. În ţara aceasta e ridicol să fii martir! (Ridică receptorul). Alo! Da, doamnă. Aici este casa mea memorială! Cum? Cu cine vorbiţi? (Apoteotic). Sunt senatorul Poporan! (Tare). Eu sunt erou naţional, cucoană! Cine nu mă cunoaşte, nu cunoaşte istorie! Da' matale cine naiba mai eşti? (Brusc devine amabil). Aha! Doamna Opinia? De la ziarul Libertatea Liberă? Îmi pare bine că vă cunosc... (Mecanic). Libertatea este specialitatea mea, stimată doamnă! La Revoluţie am luptat, personal şi în nume propriu, pentru libertate. Mi-am pierdut doi dinţi în Piaţa Libertăţii... Poftim? (Pauză). Vă interesează traficul de influenţă?... Situaţia s-a ameliorat sensibil, doamnă! S-au înregistrat progrese mari. Am introdus semne de circulaţie pentru traficul de influenţă! (Tare). Am umplut ţara cu sensuri giratorii! Influenţa circulă mai bine acum, comparativ cu guvernarea anterioară. Traficul s-a fluidizat, nu se mai blochează, nici măcar pe Bulevardul Justiţiei. Doriţi un interviu pe această temă? Sigur că da! Alo! Alo!... (Loveşte nervos în furcă). S-a întrerupt... Ah! Serviciile secrete mă urmăresc pas cu pas...
replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red (povestind): În 1966, Andy Dufresne a evadat din închisoarea Shawshank. Tot ce au găsit în urma lui, a fost o uniformă de puşcăriaş murdară, o bucată de săpun şi un piolet vechi, tocit până aproape de mâner. Credeam că ar trebui cam 600 de ani să sapi un tunel cu el. Bătrânul Andy a facut-o în mai puţin de douăzeci. O, Andy iubea geologia. Presupun că se potrivea cu firea sa meticuloasă. O eră glaciară aici, un munte de un milion de ani înălţat acolo. Geologia este ştiinţa presiunii şi a timpului. Asta-i tot ce trebuie, presiune şi timp. Asta şi un poster al naibii de mare. Precum am zis, un om închis ar face orice ca să-şi ţină mintea ocupată. Se pare că hobby-ul lui Andy era să-şi plimbe zidul prin curte, puţin câte puţin. Probabil după ce Tommy a fost omorât, s-a hotărât că a stat aici destul. Andy a făcut precum i s-a spus, a lustruit oglindă pantofii ăia. Pur şi simplu paznicul nu a observat. Nici eu... serios vorbind, de câte ori te uiţi la încălţămintea unui om. Andy s-a târât spre libertate prin 500 de yarzi de mizerie atât de urât mirositoare că nici nu-mi pot imagina, sau poate nu vreau să-mi imaginez. Cinci sute de yarzi... lungimea a cinci terenuri de fotbal, aproape o jumătate de milă.
replică din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Până la urmă am plecat la şcoală în Anglia, m-am întors, am fost recrutat de birou. Se pare că aveam o aptitudine naturală pentru aplicarea modelelor comportamentale în cazurile de crimă. Succesul pe care l-am avut mi-a permis o anumită libertate pentru a-mi putea urmări propriile interese. Şi aşa am dat peste Dosarele X.
Dana Scully: Din greşeală?
Fox Mulder: La început arăta ca o groapă de gunoi pentru rapoarte despre OZN-urile văzute, povestiri despre răpiri de către extratereştri, genul acela de lucruri de care oamenii râd pentru că le consideră ridicole. Dar eu eram fascinat. Am citit toate cazurile la care aveam acces, sute de cazuri. Am citit tot ce am putut despre fenomene paranormale, despre ocult şi...
Dana Scully: Ce?
Fox Mulder: Caut să accesez informaţii secrete ale guvernului, dar cineva îmi blochează încercările de a ajunge la ele.
Dana Scully: Cine? Nu înţeleg.
Fox Mulder: Cineva cu autoritate mai înaltă. Singurul motiv pentru care mi s-a permis să îmi continui munca este că mi-am făcut legături în congres.
Dana Scully: Şi lor le este frică de ce? Că ai să dezvălui aceste informaţii?
Fox Mulder: Şi tu faci parte din acelaşi scop, ştii bine.
Dana Scully: Eu nu fac parte din nici un scop. Trebuie să ai încredere în mine! Sunt aici, ca şi tine, să rezolv treaba asta.
replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Geangalau Lenke
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lupoi: Alo? Da, Georgică!... Poftim? A venit iar maşina cu marfă? Te rog să o descarci... Şi să faci proces verbal de recepţie... Vreau să avem ordine în gestiune! (Pauză). Ce-am primit? Citeşte-mi foaia de coletaj! (Pauză). Una bucată ţăran înstărit?... Perfect! Bagă-l în beci!... Altceva?... Un popă, doi moşieri şi trei ofiţeri în rezervă... Foarte bine! Bagă-i tot în beci!... (Uimit). Poftim?... Una bucată filozof?!... Nu se poate! La noi, după eliberare, nu mai există filozofi în stare de libertate... Alo! Alo!... Na, că s-a întrerupt!...(Pune telefonul în furcă).
Vulpescu (profund mirat): Au arestat un filozof?
Lupoi (serios): Trebuie să fie o confuzie! Ministerul Sănătăţii Publice a raportat oficial: burghezia, blenoragia şi filozofia sunt boli eradicate din societatea noastră! (Râde). Timpuri noi, Vulpescule! (Sună iar telefonul) Da, Georgică!... Am reţinut.. Una bucată filozof!... Trece-l pe lista de inventar, la mijloace fixe... (Autoritar). Nu mijloace circulante, băiete! Mijloace fixe, am spus! Filozoful tău nu mai circulă! Va sta aici, mult şi bine! (Pauză). Poftim? Nu ştii ce să faci cu un filozof? Asta-i bună! În primul rând, dezarmează-l! Ia-i creionul, ochelarii şi hârtia!... Apoi, pune-l la răcoare, să nu i se altereze conceptele!... Bagă-l în beci, băiete! (Pauză). Serios? Nu mai încape? E beciul plin? Te priveşte, Georgele! Acolo la subsol, e gestiunea ta! (Râde cinic). Spune-le pacienţilor tăi să strângă rândurile! E nevoie de solidaritate, de mai multă coeziune socială... Ţara trece prin clipe grele... Nu e momentul să ne gândim la confort... (Pauză). Bine! Scoate ofiţerii din beci! Bagă-i la carceră... (Închide telefonul).
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oare e mai important dorul de trăiri intense, de emoţii şi prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoacă astfel de emoţii. Nu ştiu. Nu m-am gândit până acum la aşa ceva. Dar înclin să cred că emoţiile în sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite.
Dor de viaţă, de iubire, de fericire, de bucurie – a ta sau a celor dragi, de hohote de râs, de emoţii intense, de atingeri diafane, de mângâiere, de tandreţe, de dulcea oboseală după un ţel împlinit, de libertate, - da trebuia să-l clasez mai pe primele locuri că e cu adevărat important - de plăcere, de satisfacţie, de speraneţe – toate aceste doruri se întâlnesc în poemele din Boemia unui mort.
Dacă am uitat vreunul asta înseamnă că autorul nu l-a mai trăit de mult şi e cazul să se ocupe de asta.
Scrisul îţi cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puţină îndrăzneală, enormă exigenţă şi nu de puţine ori înţelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiţi amarul propriei neputinţe de a depăşi limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalţă fără jertfă.
Boemia unui mort este fără îndoială o imagine profundă a autorului Cludiu Dumitrahe, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi cu zi - bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe.
Cum primăvara, în Domnul se trezeşte descoperind Calea, Adevărul şi Viaţa - regăsind puterea de a fi - autorul descoperă că scrisul îi face bine. Sufletul autorului vrea să rămână în libertatea unui izvor...
replică din eseul Recenzie pentru Boemia unui Mort de Claudiu Dumitrache de Rodica Elena Lupu (2019)
Adăugat de Claudiu Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
