Poezii despre joc de cuvinte, pagina 3
Cuvinte
Ochii îți ard la atingerea razelor de soare;
În absența lor
Lacrimile ți-au fost cuvinte
Și florile din jur tăcere.
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com, Universul Iubirii
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare de cuvinte
Perne de cuvinte am umplut,
capul obosit de contraste și neînțelegeri,
îngreunat l-am așezat în absolut.
Pături de cuvinte am țesut,
pentru ca gerul singurătății să atenuez,
înfășurată în îmbrățișări de iluzii să visez.
O casă de cuvinte-am construit
ca-n orele întunecate ale durerii,
în universuri de tăceri să mă refugiez.
Castele de cuvinte am înălțat
acolo unde visele suverane tronează
pentru totdeuna să rămână în prizonierat.
Dacă tu cu mine ai veni,
cu ale noastre indelebile iluzii
o mare de cuvinte vom umple si vom ademeni
speranțe improbabile legate de valuri stacojii,
o casă printre stele noi doi vom construi.
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Scrisori nu mai știu sa scriu...
Dar bezmetice cuvinte
Se ascund în tăcerea nopții -
târziu.
Ca într-o ploaie silabele
Se strâng povestind
Cuvinte de dor, nu de
amor.
Gândurile mi s-au oprit,
Iubirea nu mai are rime -
dar revine
si foaia rămâne
nepătată de sentimente ucise -
de vise.
Foaia ștearsă de-amintiri,-
un ghemotoc-
o pun la loc...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârtej de cuvinte
Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificație comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferența,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătății
și sufletul obosit a dezmierda.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torțe de sădit la ușa pieptului,
modelând în ispitire pereții gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mișcă între buze aerul universului.
În și dincolo de auz, își lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirile ca florile ne ard
Ne-a înflorit timpul în
palme
și privirile ca florile ne ard
printre atâtea cuvinte ce ni se
aștern la picioare
gata doar
de a fi culese pe prima pagină a zâmbetului tău
nu vezi
a înflorit poezia
urmărind mugurii aceștie de cuvinte
și fiecare idee
sosită abia
și timpul
la fiecare ne încape în
buzunarul de la cămașă
când călcăm pe ziare
ticsite de cuvinte
ca un borcan de
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte și culori
Cuvinte și culori se prind în tainic joc.
Când urcă și coboară imaginile apar.
Atunci eu înțeleg că viața este un dar.
Nici nu mai am nevoie de aur, diamante.
... Cuvinte și culori stau astăzi la taifas.
Căldură și lumină descopăr doar cu ele.
Când pleacă, lasă în urmă un praf mirat de stele.
poezie de Iulia Giușcă din POEZIE ȘI CULOARE(POESIE ET COULEUR). Cluj Napoca:Editura Emma (2016), traducere de Ediție bilingvă(română-franceză)... Iulia Popov; t
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joaca de cuvinte
Inima mea nu te minte
Te iubesc cu-adevărat.
Eu mă joc doar cu... cuvinte,
Dar la propriu, nu la figurat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 iulie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tăcerile nu sunt cuvinte
Tu taci pe-o canapea,
Eu într-un fotoliu.
Tăcerea ta-tăcerea mea,
Hrănite de orgoliu.
Chiar și durerile ne tac,
Și-s clipe irosite,
Tu nu mă întrebi, eu ce mai fac?
-De ce nu-mi povestești, iubite?
Nici eu nu te privesc, și tac,
Cum tac tăcerile-n odaie,
Și nu te întreb, deși aș vrea să o fac,
-Auzi, a ceasului bătaie?
Cu ticăitul lui ne trece viața,
În care refuzăm cuvinte,
Căci neoprită e-drumeața,
[...] Citește tot
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (6 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte ce trăiesc
Am devenit prieten
Cu internetul.
Facem schimb de cuvinte
Și dincolo de ele
Prin fire nevăzute
Răsar în oameni
Împlinite
poezie de Mihai Vintilă din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!