iritat

Poate şi voi plângeţi ca mine...

Mă văd în pete de culoare
Zburând prin poze şi prin rând...
O mediană călătoare
În scop de viaţă alternând.

Pe alţii, ca o melopee
Cuprinşi de-acelaşi ego pururi,
Văd tot pe veşnica alee
Năpăstuind ca nişte vulturi.

Mai iritat ca niciodată,
Impetuosul meu respir,
Ca şi cameea înfierbântată
Se roagă ploilor de mir.

Şi ce nu este astăzi trist?...
Poate şi voi plângeţi ca mine...
Şi iar chem cerul şi asist
La ridicarea din ruine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic mai înţelept

Sunt iritat, îmi arde-o stea în piept,
e steaua de mare veninoasă
aş vrea să fiu c-un pic mai înţelept,
să n-o aduc la mine acasă.

Ca orbul mă tot masez întruna,
aud ritmic, inima se zbate,
ca un înger zboară din cetate
arsura până atinge luna.

E pace şi trece o fanfară,
e una militară-n cadenţă
parcă simt în mine o absenţă.

îmi scoate mândră pieptu-n afară,
un tren rapid fluieră în gară,
mă trezesc alt om din somnolenţă.

sonet de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

7

da, sunt fericit aşa
şi ce dacă nebunia tot aşa se manifestă când
nimeni nu ştie să-mi spună ce-i... bunia...
fericirea când mă smulge ceva din oceanul lumii
şi mă transformă într-o lacrimă
fericirea când umplu golul din ochii mei cu oameni
fericirea când ştiu să dau tot aşa cum ştiu primi
fericirea că am simţurile vii
fericirea opririi oricărei exaltări ecou din aplauze
fericirea să văd clipa un alt început cu tine
iar adevărata fericire mi-ar fi să fii tu fericit mai mult
decât iritat de cum sunt

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna vrajbei noastre

a început cu o răstignire
cu masca pe faţă trasă
regulamentar sub nasul
iritat de dioxidul de carbon
eliberat dezinvolt după ce l-ai tras
în piept de ziceai cu mâna
pe inimă
că ar fi un joint
e o toamnă cu alegeri
în care înveţi să alegi
ce nu trebuia să alegi
mâna-ţi îngheaţă pe lemnul
ştampilei mâncat de carii
ai votat cu ochii închişi
şi anul ăsta şi toamna asta
o să dai vina pe ochelari
n-ai văzut bine ce scria
unde scria şi sigla
de la mască vine slăbiciunea
nu aveai creierul oxigenat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri neesenţiale

Ce rememorează pisicile din zile?

Ele îşi amintesc unde pot să se adăpostească de frig,
cotloanul cel mai călduros, locurile unde se află mâncarea.
Îşi amintesc inamicii, locurile unde au cunoscut durerea,
cârâitul iritat ale păsărilor, aburii calzi ai pământului,
utilitatea prafului.
Îşi amintesc scârţâitul unui pat, sunetul
făcut de paşii stăpânului,
gustul peştelui, dulceaţa smântânii.
Pisicile îşi amintesc ceea ce este esenţial,
lăsând toate celelalte amintiri să se evapore ca lipsite de valoare;
ele dorm mai adânc, mai odihnitor decât noi,
ale căror inimi se frâng rememorând atât de multe
lucruri neesenţiale.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook comedy

stă în picioare şi foloseşte oglinda
drept tastatură: cu degetul mare & gros
atinge ochii şi buzele ochii şi buzele
mai rar se apucă de sinele nasului
mai rar se deretică în urechi
până când
locul său în oglindă îl ia
un altul care stă în picioare (?!) şi(-i) foloseşte
oglinda. în care îl râde în care îl dă
la o parte
e un loc cu multă mătreaţă – cade acolo
mai stă până când
îi vine rândul din nou: se postează
cât ai tasta cu picioarele depărtate în faţa
feţelor sale
moarte totuşi de râs în beneficiul vieţii
care şi ea se caută în oglindă
dar numai şi numai în
dreptând stângăciile tenului. vag iritat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Iubito... Te rog!... Sunt epuizat...
Femeia (îşi desface nasturii de la bluză): Doamne! Cum o să te descurci? Dragostea nu e treabă uşoară! Cum o să faci faţă exigenţelor impuse de legislaţia unională armonizată? Nu simţi ce tare m-am încălzit! Iubi! Sunt un vulcan activ, în prag de erupţie!... (Îl zgâlţâie, cu pasiune.) Am nevoie de tine, Iubi!...
Autorul: Nu pot acum!...
Femeia: Trebuie să poţi! (Tremură. Scoate o carte groasă din poşetă.) Uite!... Ţi-am adus un stimulent! Dicţionarul Explicativ al Limbii Moderne... Cartea aceasta te-a excitat de fiecare dată!...
Autorul (iritat): Am spus că nu pot!
Femeia: Bine, dar sunt în prag de erupţie! Eşti amantul meu! De ce-mi faci asta? Vrei să erup de una singură?
Autorul: Te descurci tu cumva! Eşti femeie măritată...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (gata să plângă): Unde e Rex? Vreau să-i vorbesc!
Nerva (trist, cu batista la ochi): L-au luat hingherii...
Poporan (grav): Nerva! Tu mă obligi să încalc legea! Ştii bine că am un post de câine în organigrama biroului senatorial...
Nerva (oficial): Ştiu. Am operat în acte. (Iritat). Am declarat postul vacant! Mai mult! Am scos postul la concurs!
Poporan (speriat): Dar eu nu pot să intru în conferinţă de presă fără câine! Vrei să mă muşte iar ziariştii?
Nerva: Vă rog să vă liniştiţi...
Poporan: Vreau câinele înapoi!
Nerva: Imposibil, excelenţă!
Poporan (isteric): Câinele trebuie să participe la întâlnirea cu presa! Acreditarea lui este încă valabilă!
Nerva: Încălcaţi legislaţia în vigoare! Animalul e bolnav! Turbarea e contagioasă! Vreţi să contaminaţi mass media locală? (Priveşte spre telefon, care tocmai sună).

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henryk Szpilman: Ce-i cu voi toţi? V-aţi pierdut simţul umorului?
Wladyslaw Szpilman: Asta nu e amuzant.
Henryk Szpilman: Păi, ştii ce e amuzant? Tu eşti amuzant, cu cravata aia ridicolă.
Wladyslaw Szpilman (devenind nervos): De ce te iei de cravata mea? Ce are de-a face cravata mea cu toate astea? Am nevoie de ea la lucru.
Henryk Szpilman (în bătaie de joc): A, munca ta.
Wladyslaw Szpilman: Da, aşa e, eu muncesc.
Henryk Szpilman: Da, da, tu munceşti. Le cânţi la pian paraziţilor ălora din ghetou.
Wladyslaw Szpilman: Paraziţi...
Henryk Szpilman: Da, paraziţi. Nu dau doi bani pe suferinţa oamenilor.
Wladyslaw Szpilman: Şi mă acuzi pe mine de nepăsarea lor, nu-i aşa?
Henryk Szpilman (pe un ton acuzator): Da, pentru că o văd în fiecare zi. Nici măcar nu observă ce se întâmplă în jurul lor.
Tatăl: Eu îi acuz pe americani.
Wladyslaw Szpilman (vizibil iritat): Pentru ce? Pentru cravata mea?

replici din filmul artistic Pianistul
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (apăsat): Ţi s-a eliberat chitanţă pentru legume?
Nerva: Nu, excelenţă...
Poporan (îl imită): Nu, excelenţă! Da, excelenţă! Hotărăşte-te!
Nerva: Păi...
Poporan: Păi? Ce fel de păi? Nerva! Aşa vorbeşti tu cu un martir al neamului?
Nerva (uşor iritat): Cum să-mi elibereze chitanţă?
Poporan: Foarte simplu! Chitanţele trebuie şi ele eliberate! Libertatea este mai mult decât un concept! Este...
Nerva: Dar eu n-am plătit marfa!
Poporan: Lasă tu plata! Eu te-ntreb de acte! Cum vei deconta ardeiul, dacă nu ţi s-a eliberat chitanţă fiscală? Deşteptule!
Nerva (zâmbeşte luminat): Staţi liniştit! Avem imprimantă color. Pot elibera orice fel de chitanţă...
Poporan: Vreau ca actele noastre să fie în ordine! Sunt erou şi nu doresc să-mi pătez reputaţia cu suc de roşii!
Nerva: Lăsaţi pe mine, excelenţă! Eliberez facturi, chitanţe şi bonuri de casă, câte vreţi. Am lucrat zece ani la tipografie...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!