insufla

Un om poate fi pentru mine şi un obiect de iubire, de frică sau de admiraţie, care poate merge chiar până la uimire şi totuşi să nu fie pentru aceasta un obiect de respect. Firea lui hazlie, curajul şi forţa lui, puterea pe care o are prin rangul său printre semenii lui îmi pot insufla asemenea senzaţii, totuşi lipseşte încă respectul interior faţă de el.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre mobilurile raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Duhul Care suflă şi insuflă este unul şi acelaşi, modul de a reacţiona la atingerea Lui diferă de la epocă la epocă, de la confesiune la confesiune, de la naţiune la naţiune, de la ins la ins. Ce variată bogăţie de întrupări creştine ne oferă vieţile sfinţilor! Nu seamănă unul cu altul, deşi în toţi, ca în nişte lumânări de diferite forme şi mărimi, a ars aceeaşi flacără a Duhului, care i-a mistuit până la transfigurarea lor întru eternitate.

Nichifor Crainic în Dostoievski şi creştinismul rus
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învălmăşeala gândului

În gânduri singură-mi stă frustrarea
Şi-mi vine să strig puternic neîncetat
Printr-o străfulgerare să-mi deschid cătarea
Al gândului parcă de prea mult timp uitat

Şi deseori mă regăsesc pe mine tot
Simţind că toată lumea e a mea,
Dar conştiinţa-mi cere antidot
Anticipând topirea fulgului de nea

Mă resemnez cu gândul la această lume
A cărui sens doar conştiinţa ţi-o va insufla
Prin vene-mi trece o voinţa de renume,
Iar uşa vieţii se deschide-n calea mea.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectivul stabilit precis, imaginat în minte cu fermitate, înfrânge imediat Mintea Exterioară, dându-i o sarcină clară de îndeplinit. Aceasta, automat şi fără efort din partea ta, insuflă în ea atributul pozitiv al Minţii Interioare şi, din moment ce legea universului, deci şi a fiinţei tale, nu se poate schimba, condiţiile negative, inclusiv indivizi, îi servesc ei – şi astfel, ţie. Şi din nou, automat, condiţii şi indivizi pozitivi sunt atraşi spre tine la fel de sigur cum particulele de oţel sunt atrase de magnet.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În valurile dragostei

mă transfigurez în forma ideală
beată de fiorii astrului din mine
versul alunecă prin albastră cerneală
în urma lui o amprentă rămâne.

n-am gustul renunţărilor la viaţă
nu-mi otrăvesc fiinţa cu minciună
sorb elixir din zori de dimineaţă
să-mi dea putere să nu fiu chiaună.

melancolia îmi insuflă clipe verzi
ultimele revelaţii picură din soare
arome-mbătătoare tu să nu le pierzi
anemonă visătoare scăldată de mare.

pe valurile dragostei să te dezmierzi
nostalgică fiinţă cu chipul de floare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregul, necondiţionatul nu se pot găsi decât dincolo de viaţa unui Eu închis între limitele persoanei empirice, fizice, practice, morale sau intelectuale. Astfel, în principiu, numai ce transportă în afara unei astfel de vieţi şi unui astfel de Eu, ceea ce creează în ele o criză, ceea ce le insuflă o forţă mai mare, ceea ce deplasează centrul sinelui propriu dincolo de el însuşi – cu riscul ca acesta, dacă e necesar, să aibă loc într-un mod problematic, catastrofic sau distructiv – numai aşa ceva poate eventual deschide drumul către o regiune superioară.

Julius Evola în Metafizica sexului (2002)
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas...

tăcut sorb cupa simplităţii tale
şi ultimile picături pe fund le las
să se mai bucure de legi fundamentale
prelinse pe crâmpee de taifas

a fost un tot întreg şi clipa care trece
şi ornamentul cupei de argint
dar altor spaţii vinul ăsta rece
va insufla o boare de alint

şi sufletul învolburat în nor pezis
şi sângele pornit să fiarbă-n vine
sunt universul sentimentului concis
în inocenţa scurgerii divine

şi umplu cupa iar cu vin ales
şi-i sorb la nebunie cavitatea
din alte picături, uitate, ţes
crâmpee, la taifac cu simplitatea...

poezie de Iurie Osoianu (18 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ruleta visurilor

toamna se strecoară-n mine cu miros de otavă
la ruleta visurilor mai mizez un jeton
mi-a rămas din vară o speranţă firavă
că am să câştig vremuri de bon ton

raze blânde încălzesc emoţia suavă
va fi o toamnă lungă în straie violet
cu seminţii măiastre ridicate în slavă
fiori mă strâng ca un modern corset

luna mă încurajează cu trena de stele
vise atârnă de ea precum o ghirlandă
veghează noaptea mea şi dorurile mele
universului le dăruiesc ca o ofrandă

pe gardul înoptării graţioase zorele
insuflă frenezie în cerebrală glandă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La clubul zeilor

exersez în taină amorul platonic
Eros îmi este vitual amant
Cronos îmi insuflă optimismul tonic
Appolo străluceşte ca un diamant.

arde-n mine focul sacru de la Prometeu
uscături de gânduri se transformă-n scrum
fluturii iubirii zburdă-n decolteu
Jupiter deschide sorţii un nou drum.

la clubul zeilor dansez menuet
elixirul vieţii l-am sorbit cu sete
înlătur cu grijă timpul desuet
arunc în flăcări decepţii, regrete.

palton de lumină sufletul îmbracă
iarna amăgirilor aştept să treacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că în mod indiscutabil fimul insuflă schimbarea. Arta, o carte, un tablou, un cântec, pot inspira categoric schimbarea, fie că este de mici sau mari dimensiuni. Există romane pe care le-am citit sau o scenă dintr-un film pe care am văzut-o şi de unde în mod cert m-a inspirat să fac o schimbare sau să abordez o problemă din viaţa mea ori să fac ceva tipic, cum ar fi să dau un telefon. Categoric, aceasta este ceea ce numim puterea artei pentru că induce o mişcare în tine. Este cu adevărat puternică când se reflectă în tine şi poţi să te raportezi la ea sau eşti stimulat în vreun fel de ea.

citat din Rose Byrne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!