ins

Celibatarul nu e un egoist, cum se afirmă de obicei, ci un ins căruia nu-i place să chinuie pe nimeni. A te asocia cu cineva, prin căsătorie sau în alt mod, înseamnă să-i poţi pune în cârcă toate neplăcerile pe care le trăieşti. Orice formă de viaţă în comun presupune dorinţa de a-ţi descărca proasta dispoziţie pe celălalt.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavii şi germanii sunt fatalităţi: îşi rostogolesc soarta, răbufnesc în vreme, n-au curs normal, pe când Franţei i-a fost dăruit un destin măsurat. Ea s-a dezvoltat ca ordine paralelă naturii. Fenomenul om şi-a verificat necontenit conţinutul lui istoric. Insul însuşi se defineşte ca om, iar nu ca ins. O ţară de oameni, iar nu de inşi.

Emil Cioran în Despre Franţa (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vestea

Şoarece sarind din gura-n gura

(pentru cei cu suflet de copil
ce-au ieşit pe brânci, printr-o spărtură,
din cetatea lor, şi vin tiptil;
pentru cei fugari din bătălie,
plini de praf şi asudând sub za;
pentru ucigaşii cu simbrie
dornici foarte a se boteza;
pentru făcătorii de hrişoave,
care iscodind din ins în ins
colectează ghicitori şi snoave
şi-ntreţin legenda dinadins;
pentru regii cu domnie scurtă,
care nu mai au decât un ceas;
pentru mamele ce-şi ţin în burtă
plozii, ca să-i nască la popas;
pentru epilepticii în care
diavolul e pedepsit să stea
în genunchi şi-n veşnica mişcare;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, când se înfige în mine câte un ins (al câtelea?!), la piaţă, pe stradă, la benzină, mă ia de braţ şi îmi şuieră conspirativ: "V-am văzut la televizor!", considerându-se, după rostirea acestui cuvânt de ordine, şeful unui lagăr cu un singur deţinut, îmi spun că trebuia să plătesc odată şi odată pentru zorile roşii ale vieţii mele.

Cristian Tudor Popescu în Timp mort (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plajă

Platanii suri şi cedrii-n mare
seminţiile şi-adapă.
În larguri vinetele brazde
se-ntind subt pluguri mari de apă.

Văzduh şi port, pescari şi vameşi
au aţipit în spaţial cald.
Vântul alb c-un ochi se caută
de-aici pe ţărmul celălalt.

Ins pierdut în ceasul rar
mă uit prin spinii de la uşă,
oameni goi zac în nisip
tăcuţi, ca-n propria lor cenuşă.

În joc cu piatra câte-un val
şi-arată solzii de pe pântec.
Între slavă şi veninuri
mă-ncearcă boală ca un cântec.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine a trăi

E bine a trăi şi la-ndemînă
Oricărui ins măreţ, deştept ori prost,
Fie că are umbra lui un rost
Fie că trece ca un fulg de lînă.

Dar a fugi cătînd alt adăpost,
De ţară, de obîrşii, de ţărînă,
E că, mai tînără sau mai bătrînă,
Mai scumpă rînza decît ele-a fost.

Cînd în oglindă te uiţi ce eşti, la tine,
Nu te apucă, patriote, greaţa?
Şi nu-ţi roşesc obrajii de ruşine?

Cela ce vrea domnie peste ţară,
Nu e de-ajuns să-i caute dulceaţa,
El trebuie să ştie să şi moară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca ninge

Daca ninge cumplit
Peste-ntregul cuprins
Este semn de belsug
Pentru fiece ins.

Dar si semn de-nfloriri
In gradini ingeresti
Si ca sunt de venit
Dinspre cer niste vesti.

Este iarna de har
Candse-ntampla minuni
Si vin desertaciuni
Peste desertaciuni.

Este vestea de har
Ca in ieslea de jos,
Fiu al Sfantului Duh
Ni se naste Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele de beizadele sau fetele "de fiţe" (pamflet)

Sunt pipiţele ignare
Ce se-ntrec în desfrânare,
Monument de vanitate
Şi de imoralitate.

Fără multe complicaţii,
Beau mai mult decât bărbaţii.
Ele-arată dinadins
Tot ce-aprinde pe un ins.

Sunt atât de decoltate,
Că vezi tot, pe săturate,
Şi, ca şi cum nu-i deajuns,
Ele-arată ce-i de-ascuns.

Sunt fetiţele pe care,
Le vezi des în lupanare.
Fete de beizadea,
Îţi vorbec fără perdea;

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posterităţi

E-o prietenie caldă atunci cînd nu mai eşti,
Şi cînd te pierzi, începi pierind să creşti.
Fereşte-te la vreme,
Ţărîna ce-ţi rămîne să nu ţi se blesteme,
De te-a ales destinul cu literă sau piatră,
Să laşi din tine-n urmă măcar un jar de vatră.
M-ai duşmănit o viaţă, împrietenit cu mine,
Şi-ţi împlineşti chemarea precum ţi se cuvine.
Într-altfel îţi rămîne o inimă, şi-un nume
Trăind în fapte bune,
Să fie amintite în gînd şi-n rugăciune.
Fără o rîvnă sfîntă în milă şi iubire
Nu-ţi poţi lăsa, ca viermii, nimic în amintire.
Că timpul retrăieşte în fiecare ins
Cînd, amăgit să-ţi ardă, lumina ţi s-a stins.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!