infinit

Cuvânt în vânt

Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?

Nu ştiu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Şi-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ţi-a spus?

Nu ştie încă de cuvânt
Sau ştie, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit al mirării

Te-am plăsmuit cu răsăritul,
Ţi-am proiectat eternitatea,
M-ai însorit la un apus,
Mi-ai redobândit cetăţenia universală.

Voce nemilos de feerică,
Privire vulnerabil de înălţătoare,
Zbor neiertător de genial,
Lacrimă subtil de tămăduitoare...

Fiică a vieţii mele pure,
Pui al Cerului Iubitor,
Copil al înţelepciunii purităţii,
Urmaş al comorilor timpurilor.
Ce să fi creat, eu,
Cum să fi ştiut, eu,
Ce să fi cântat, eu,
Când să mă fi rugat, eu?

Infinit al mirărilor de... mamă...

poezie de Mădălina Gîscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între minus şi plus infinit

mă dezmorţesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
şi trupul parcă s-a lipit de cer

secunda zburătoare a scăpărat în palmă

metaforele au dezvelit tăcerea
şi au destrămat o umbră din adânc

lumina joacă de spaima zării aprinse
şi scoate un cântec din scoici

graniţa dintre zi şi noapte
încărunţeşte luna care a uitat să plece
şi gândul rămâne-n uitare
între minus şi plus infinit.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept răspunsul...

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?

Şi cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra şi... nimic.
Aştept minunea, o secundă
Mă-nvaţă cum să tac şi tic.

De ce ezit, de ce m-aş duce
Să caut, poate, un răspuns?
Şi mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!

De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Şi mă opresc. De ce-am fugit?

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingăşie

În pic de rouă, dorul ne-a-mbrăţişat IUBIREA,
Făcându-ne să credem că plouă-n Infinit...
Şi, prinşi în jocul vieţii, ne-am întâlnit privirea,
Zâmbind, uimiţi de vraja din suflet nesfârşit...

Veşmintele de rouă, menite să ne-adape,
În goana dup-a lumii deşartă căutare,
De s-ar zvânta la soare, le-am primeni în ape,
De-un suflet şi alt suflet, ar fi-acoperitoare.

Să bem, IUBIREA mea, bobiţele de rouă
Ascunse-n mica noastră sticluţă de argint!
Să ne-mbătăm cu ele!... Şi chiar de nu mai plouă,
Ne-or ţine-o veşnicie, de sete, -n Infinit...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit vorbă hazlie

Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existenţa îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ţi lacrima rotundă.

Îţi e privirea de altar şi trează
îţi este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morţii s-o ascundă,
clepsidra încă să nu ştie oază.

Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coşciuguri nefiinţe ce-şi ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a linişte să intre.

Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sărut...

Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă

Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvăşitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească

Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Şi incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când ştiu
Că exişti pe pământ
Si mai renăscut din lut

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara proştilor

Cântă cucul în română
proştii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

Proştii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne nu-i fard
te va strânge iar de gât

Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara-i dulce mit
cântă cucul în română

Proştii s-au uscat pe gard
fără card vai fără card

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Fără cuvinte,
Am vrut să vorbesc cu cerul.
Fără cuvinte,
Am scris toate vocile auzite şi...
Nu ştiu dacă voi fi acolo
Să-ţi dau toate amintirile înapoi
Şi să-ţi aduc răsăritul soarelui la apus
Unde toamna şi-a pus frunzele,
Sau marea unde ne uneam
În acelaşi orizont
Şi curgeam, curgeam
Umplându-ne tăcerile.
Mă uit la amintirile mele...
Te-am ţinut un timp infinit cu mâinile
Şi am terminat un poem infinit.
Mai bine vino tu
În anotimpuri.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o ţară, o cetate

"Spre ţărmul meu, spre ţara mea
Când voi ajunge, când?
Şi steaua ce a dus pe magi
Aşteaptă tremurând"
Horia Furtună
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit
Domnul dă să mi-o arate
Înainte de sfârşit.

Văi cu flori sunt aşezate
În paradisul iubit
Am o ţară, o cetate
Peste stele-n infinit.

Lumina nu se desparte
De Ea sunt călăuzit
Mi-e aproape, nu departe
În veci fără de sfârşit
Am o ţară, o cetate.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!