inefabil

Pe acest pământ există un copac minunat, a cărui rădăcină, se găseşte în cer. O, ce mister!
Sub acea umbră, nimic nu vă va putea răni şi vă puteţi odihni acolo fără teamă de furtună. Numele acestui copac inefabil este Iubire, iar fructul său încântător se numeşte (stare de) abandon.

citat din Santa Teresa di Lisieux
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât Dumnezeu nu îmi e dat ca atare de experienţă şi scapă, în egală măsură, cuprinderii mele intelectuale, e inutil să-l iau în discuţie. Fac, deci, abstracţie de ipoteza existenţei lui, ca de o ipoteză cu care nu pot lucra. Refuz să manipulez imponderabile şi să construiesc pe inefabil. Corect este să mă ocup strict de ceea ce cade sub incidenţa puterilor mele reale.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu vişini

Mi-amintesc eşarfa ca de-un pâlc de fluturi
Ce-i ţineai în palmă, volatil exil,
Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Când, fecunda iarbă, despletită toată,
Ne foşnea sub talpa mersului fragil.

Vişinii extatici pâlpâind de febre
Ce-aprindeau nostalgici pătimaşe guri,
Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Inefabil, astăzi şi-au pierdut parfumul,
Amurgind conturul vechilor făpturi.

Pe sub pomii palizi, săturaţi de vânturi,
Paşii noştri singuri au rămas ecou,
Aşteptând zadarnic să visăm aievea
Livada de vişini, înflorind din nou.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Ionuţ Buliga, muzica de Ionuţ Buliga, versuri de Constantin Georgescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

CREAŢIA LUMII O SIMŢIM CA PE UN FAPT PALPABIL
Creaţia lumii o simţim ca pe un fapt palpabil
Ce pentru mintea omenească pare totuşi inefabil,
Dar ce savanţi şcoliţi sub soare ar putea ca să dezlege
Acest mister ascuns de demiurg în confundabil?

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, dintre hotarele cîmpiei, asemenea splendori se văd venind în şiruri lungi, însă, prin conspiraţia timpului şi a spaţiului, aceasta s-a ivit singură, la o oră pustie şi cosmică. Statuie însufleţită a frumuseţii, se apropie lin, devenind, cu fiece pas, centrul, inefabil, al firii. Şi trece peste Olt, tăindu-i respiraţia o clipă. Cum se duce spre miazăzi, Munţii Făgăraşului îi apar în faţă, învăluiţi în limpezi albăstrimi oceanice.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consultanţa nu e duhul fermecat care face minuni, nu e vreo strategie imbatabilă, un set de strategii imbatabil, este doar cel mai primitiv mod de funcţionare într-o relaţie. Unul sănătos, e drept, dar profund primitiv. Aşadar, nu vă imaginaţi despre un astfel de proces lucruri uluitoare, care ţin de inefabil sau de strategii secrete, pentru că nu e aşa. Ar fi trist şi periculos, daca ar fi aşa.

citat din Veronica A. Cara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxal, dacă nu chiar absurd, că mă gândesc la aşa ceva chiar sub imperiul orei mele de naştere, sub obsesia ei. A orei, precizez, fiindcă eu totdeauna am pus ora de naştere a cuiva în relaţie ocultă cu ora morţii sale. Încărcătura celei dintâi, indiferent de fiinţa pe care o lansează în lume, de stirpe nobilă sau dimpotrivă, cuprinzând şi germenele inefabil al orei de pe urmă.

Laurenţiu Fulga în Salvaţi sufletele noastre (1980)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaştri

Ochii tăi ca doi sihaştri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaştri,
Răsăriturile clare.

Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiţi pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.

Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineţi cu soare
Taina gândurilor mele.

Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă şi dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Era în august când am cunoscut-o,
Şi iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de şoapte şi priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri şi uimiri.

Avea un chip frumos şi veşnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Şi ai ei ochi îi subjugam,
Ea işi lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe faţa sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.

Şi albii crini ce înfloreau mereu
Pe faţa ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.

poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele nu seamănă între ele nu pentru că sunt aşezate diferit geografic, nu pentru că parcurile şi clădirile lor urmează stiluri diferite sau pentru că istoria lor a fost de fiecare dată alta - toate acestea nu sunt decât consecinţe neglijabile sau neînsemnate premise: oraşele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.

Ana Blandiana în Oraşe de silabe
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!