ice cream cake strain cannabis

Psalmul nouă

O, trandafir de dincolo de-atingerea timpului şi-a sentimentelor
O, sărut învăluit în eşarfele vântului
surprindeţi-mă c-un vis
prin care nebunia mea să se poată retrage de la voi
Să se retragă de la voi
pentru a se apropia de voi
Am descoperit timpul
apropiindu-mă de voi
Pentru a mă retrage de la voi
mi-am descoperit sentimentele
Între retragere şi apropiere
se află o piatră de mărimea unui vis
Ea nu se apropie
ea nu se retrage
Tu eşti ţara mea
O piatră nu este ceea ce sunt eu
de aceea nu-mi place să înfrunt cerul
nici să mor la nivelul solului
totuşi eu sunt un străin, întotdeauna un străin.

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De spus când adormi

Să-nvălui vreau în cânt pe cineva,
lângă el să fiu şi să stau.
Şi să te legăn vreau şi nani ţi-aş cânta,
şi din somn şi în somn să te iau.
În casă numai eu să fiu anume,
acel ce ştie: noaptea a fost rece.
S-ascult afară şi-n adânc ce se petrece,
în tine, în pădure şi în lume.
Se cheamă orologiile bătând,
străfundul vezi prin timpul limpezit.
Jos, mai aud un om străin trecând,
străin, un câine-n somn a tresărit.
În urmă e tăcere. Eu cobor
ochii mei larg deschişi asupra ta;
ei te ţin lin şi se desprind uşor,
când în noapte se mişcă ceva.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărţii întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul despărţirii

La orice despărţire murim câte puţin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puţine.

Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puţin,

E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărţire ţi-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărţire murim câte puţin.

rondel de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

EDMOND HARAUCOURT – RONDELUL DESPĂRŢIRII Traducere liberă de Tudor Arghezi La orice despărţire murim câte puţin, Te simţi mai singuratic, [...] | Citeşte tot comentariul

Zburlie, inaltatoare

De-ar fi sa iti cunosc tot spatele,
Probabil ca ti-as pune aripi,
Fara sa stiu ca le-ai avea deja.

Nichita martor zborului sa-ti fie,
In linii ascutite desenata,
Cand arcuirea ta, te-nalta.

Necontrolat, curat, tomnatic,
Spre o culoare fantomatica omisa.
Ochilor nostrii nepermisa.

Tresar de bucurie, aici ploua,
Tu peste nori, nebotezata,
Dansezi un rol, zburlie.

Atata drum pana la tine,
Nu-i cu putinta pentru mine,
Sa-l traversez cu bine.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

De ce să dislocăm iluzii
Când noaptea-şi cântă insomnia
Şi când tăcerea-i mână-mână
Cu răzbunarea şi beţia?

De ce sa mai cream din stele
Noi lumi, din praf de ploi
De ce să ne mai ardă gândul
Că încă mai există "noi"?

De ce să nu îţi număr paşii
Şi tu pe-ai mei când voi pleca
Adio spus din buza nopţii,
Adio, eu te voi uita.

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mira Donescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu străin

Când m-am născut am ţipat dinăuntrul tău
Şi mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-şi lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept şi ţi-am simţit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit şi tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis braţele şi le-am simţit pe ale tale primindu-mă,
M-am înecat în irişii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept şi te-am simţit.
Erai tu, eram eu, eram unul şi acelaşi,
Două feţe ale aceleiaşi monede.
Mi-am atins chipul şi parcă nu era al meu
Sau era al meu şi al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămaşa înainte ca prima ţesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simţit gustul înainte să simt viaţa,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt strain si calator

“Sunt strain si calator,
n-am aici palate.
Dar in tara fara nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu in infnit
multe ceruri tine.
Pentru cine le-a zidit,
decit pentru mine?

Din neant cind le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
insa viata nu si-a dat
decit pentru mine…

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecuaţie

La ce te gândeşti când laşi urme în zăpadă?
"Ecuaţia cu trei necunoscute se poate rezolva prin radical de buză înmulţit cu cosinus de contagentă atriu"
Tocurile bat pe inimă
Tic-tac
Tic-tac
Tic-tac
Necontrolat.
"Am uitat să-mi schimb pansamentul,
Rana se infectează dacă o ating prea mulţi oameni!"
Degetele tastează încă o minciună:
"O să mă închid în carapace.
O să fumez ca să mă sincronizez"
La ce te gândeşti când tragi din ţigară?
"Iar mi-am scris jumatate de gând"
Carnea miroase a străin
Carnea miroase a străin
"Ecuaţiile cu trei necunoscute îşi au rezolvarea în liniştea de dincolo."

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kenosis

nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viaţa

multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor

astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinţi
şi a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
muşcaţi-mă...

senzaţia de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomeraţia
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de şerpi galactic de impetuoşi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!