hain

Naşterea şi moartea

Pentru-órişicare muritor,
Că este rege, cerşetor,
Că este geniu sau cretin,
Că e om bun sau rău, hain,

Că e om demn sau o lichea,
La naşterea-i se-aprinde-o stea.
Când moartea viaţa i-o învinge,
Pe ceruri steaua lui se stinge.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iago: Cred într-un zeu barbar ce m-a creat hain ca şi el şi îl invoc când blestem. Dintr-o sămânţă infamă, hidoasă viaţa mi-e dată. Sunt o infamă fiinţă umană şi am fost creat spre a face numai rău. Da! Acesta este crezul meu!

replică din libretul Otello de Arrigo Boito, după William Shakespeare (5 februarie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară ţie

Hangerele înroşite, ojate
Infingele în rănile din spate..
De flinte guri hain împuşcate
De sângele tău să fie cauterizate.

Si sărutul tau de mir sfânt să-mi fie
Potirul purpuriu de sudoare vie!
Să haiducesc năravaş prin poezie
Să-ţi clădesc o ţară acolo, ţie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul pledează pentru vechii amici

Deşi acum eşti plin de strălucire
Şi de mulţime eşti apreciat,
Iar noi prieteni îţi aduc cinstire,
Tu să nu fii hain, nici îngâmfat,
Ci de-ai tăi vechi amici îţi aminteşte,
Că timpul trece ca un val rebel,
Iar frumeseţea ta se ofileşte
Şi doar în ochii lor rămâi la fel.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba scrisă

În albastră călimară
Aseară-am găsit cerneală
Si ti-am scris cuvânt de dor
La lumina stelelor

Insă vântul cel hain
Mi-a dus plicul intr-un spin...
In octombrie cu lună
Dimineaţa e cu brumă

Plicul meu stă mărturie
Si imi cere o simbrie
Ca să nu mai povestească
Vorba-mi scrisă de dor arsă..

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, toată

Îmi înfiorai seninul,
Inima-mi făceai să bată
Şi-mi erai ca o poveste,
Ca o vrajă,
Dar divin,
Când îmi întâlneai privirea
Şi-o sorbeai
Din ochi căprui,
Iar cu buzele,
Cu părul,
Glasul,
Trupul,
Ochii,
Toată,
Mi-aduceai în suflet grija
Negustorului hain
Care-şi mângâie comoara
Ce-i străluce
Numai lui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prometeu

I

Titan! Al omenirii chin,
Mereu dispreţuit de zei,
În ochii-ţi, veşnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ţi-a fost răsplată suferinţa
Care ţi-a măcinat fiinţa,
Şi lanţul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă şi-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, -
Dar şi atunci cu-o şoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.

(...)

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul spinului hain

Sălbatic şi rece mă cheamă
să uit, să m-ascund şi să stau
în lumea acelor ce au
doar gânduri ascunse şi teamă.

Voi fi nemişcat ca o stâncă
la care nici valuri n-ajung,
în vântul ce suflă-ndelung,
iar noaptea e rece şi-adâncă.

Vei şti, doar atunci, ce-ai făcut
cu floarea albastră-suspin
pe care-ai străpuns-o c-un spin.

Voi fi o-ntâmplare-n trecut,
un vis risipit şi un chin
în dorul ce plânge tăcut.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!