gusta

Când din cer...

Când din cer meteoriţii
Vor zbura spre vârf de munţi,
Viaţa va fi petrecută
În genunchi, de vis desculţi.

Nu vom deranja intrarea,
Nu vom sculpta cruci de dor,
Vom gusta din stele fierte
În otrava tuturor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcată-n mini fustă (glossă de sezon)

Dezbrăcată-n mini fustă
Pe nisipu-încins la soare
Şi-a bronzat şi mintea-îngustă
De-aia-i azi... rătăcitoare;
Cu gândirea-i de mangustă
Ea se vrea cuceritoare
Din priviri bărbaţii-o gustă
De la cap pân' la picioare...

N-are cap, deci nici n-o doare
E de felul ei... robustă
Deşi suplă ca o floare
Dezvoltată într-o pustă;
E-n continuă schimbare
În ţinuta ei... vetustă
Arătoasă ea se pare
Dezbrăcată-n mini fustă...

Atitudinea-i e frustă
Intră-n bar, e zâmbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea sinelui

Recele tău sărut mă durea,
Mă transforma în stană de piatră,
În izvor otrăvit pentru orice făptură ce-l gusta.
Braţele tale iubitoare, nu mă mai colorau pe mine
Nu-mi mai şoptesc misterul nopţilor de vară.
Mă doare sunetul inimii mele, ce-mi fredonează minciuni cu noi.
Doar o fabulă creată, ca o vază spartă de ploi.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Lângă sat iată-mă iarăşi,
prins cu umbrele tovarăş.

Regăsescu-mă pe drumul
începutului, străbunul.

Câte-s altfel - omul, leatul!
Neschimbat e numai satul,

dup-atâţi Prieri şi toamne
neschimbat ca Tine, Doamne.

Aur scutură alunul.
Fluier zice. Cade fumul.

Greierii părinţilor
mulcom cântă, mulcom mor.

Cu aroma-i ca veninul
aminteşte-mi-se-arinul.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele dragostei

Dragostea mi-a şoptit la ureche,
"Mai bine să fii pradă decât vânător.
Fă-te măscăriciul meu.
Încetează să încerci a mai fi soare, şi devin-o o pată a soarelui!
Stai la uşa mea şi rămâi fără casă.
Nu pretinde că eşti lumânare, fii o molie,
Astfel încât să poţi gusta savoarea Vieţii
Şi să afli puterea ascunsă în slujire.

poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate

Iubire – între inimă şi inimă nu se mai află nimic.
Vorbirea şi cuvintele s-au născut din dor,
Reproducere a gustului real.
Cel care gustă ştie,
Cel care explica, minte.
Cum ai putea descrie forma adevarată a Ceva
Din a cărui prezenţă eşti exclus?
Dar tu, totuşi, în care fiinţă exişti?
Şi cine trăieşte ca semn al călătoriei tale?

poezie de Rabia al Basri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vdracul

lui Alin Ghiorghieş

decât prizonier în castelul din Bran
m-aş întoarce mai bine la submarinele de pe Someş
prima şi definitiva mea dragoste
(?!) - a t
rage în ţeapă e o plăcere pe care
nu o gustă oricare turc, ori
care manelist cu tampoane între picioarele vegetale
(?!) - în
atacul din noaptea aceea de cloro
filă, eu, Vlad, cu găşti în urechi, am văzut, am bătut
nişte ieniceri ierbivori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume şi nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveşmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Şi a curs un timp pân' am ajuns la dar
Şi-am înţeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Şi ispăşit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am ştiut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieţi jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Şi trupul îmi vorbeşte când vocea n-are glas...
Fost-am peste viaţă de nunţi şi de morminte
Şi-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasă orbită

În liniştea serii blândă,
Fluturi în sarabandă
In cântare de baladă
De lumină-n stradă fadă.

Gustă mirajele vieţii.
In caravane-mi bieţii.
In rânduri stând să cadă
Soarele fără să-l vadă

Prinşi in plasă ascunsă
De intuneric orbită...
Celor ce cad în ispită
Cu inima lor străpunsă..

De ceea ce pare lumină
Privită din depărtare
C-un cântec în surdină
In care totul moare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcea în părul ei

cu buzele, cu nasul
toată fiinţa lui o gusta
o mirosea, o pipăia
era ca un vânt nebun
îi descifra enigmele
citea povestea ei
venele gâtului se zbăteau ca un val
pielea ei era un amestec fin de poezie şi jazz
muzică de jazz
rătăcea cu buzele, cu nasul
pe gât, pe umeri
pe sâni
îi şoptea secrete
vorbe dulci
era copilăresc, suav
fierbinte
se contopeau şi toate alea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!