glod

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorile

Femeia care-a îmbătrânit
Şi ştie că dorinţa trebuie să moară,
Dar care nu renunţă la iubire,
Aude-un croncănit de cioară.

Ea este-un lujer uscat, lemnos,
Buruiană refuzată de coasă-, amară.
Râsetele inimii pentru ea vor fi
Doar nişte croncăneli de cioară,

Alunecând prin aer şi-având acelaşi timbru
Peste ceea ce-i sterp sau ceea ce poartă rod,
Aidoma primăvara sau atunci când, geroasă,
Iarna arde şi-îngheaţă al câmpurilor glod.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SEMNUL SFINTEI TREIMI

Să te naşti din glod e, oare,
Umilire, ori splendoare,
Când Cel ce e fără moarte
De Cer trupul ţi-l desparte?

Să ai chip şi-asemănare
Cu Trei, cifră de-nălţare,
Este oare-o fericire,
Ori un vis de mântuire?

Când ai Facerea-n Cuvânt,
De la Tată, Fiu, Duh Sfânt,
Poţi, din glodu-nfăptuirii,
Să îi dai aripi iubirii?

Dacă poţi cu "da" răspunde
La chemări din Cer profunde,
Atunci, sufletu-ţi primeşte
De la Cer, semnul de peşte!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-apasă greu ...

M-apasă greu povara, mă-ncovoaie
Sub talpa timpului nepăsătoare
Şi din miresmele-i otrăvitoare,
Îmi ţese strai sub picurii de ploaie.

Mă rog cu fruntea-n glod şi strânse palme,
Ca ghearele strânsorii să se-ndure,
Să piară spulberate sub secure
Şi să se-ntoarne vremurile calme!

Dar a mea rugă în zadar se zbate,
Iar timpul, parcă vrând să-mi facă-n ciudă,
Tot rătăcind pe drumuri neumblate,

Târşindu-şi paşii-n trecerea lui crudă,
Curge nestingherit şi nu se-abate
Din drumul lui nepăsator de iudă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Încremenind acum în bunul de lut
Ori respirând mireasma veche de fum,
Un cuvânt stingher mi se opuse-n drum
Adulmecând uimit aerul stătut.

Ochiul rămase în cer rotund, pierdut,
Conturul rebel şi limpede acum
C-un roi sângeriu în zâmbetu-i postum
Se-ncovrigă zănatic la început.

Sucit în gol, întors într-o spirală
În timp şi spaţiu pe veci înfăşurat,
Sări verbu-mpleticit în sfială,

De glod pătruns şi de sens fiind apărat;
Era ceva din spaima infernală
În pasul timid şi-n râsul lui blazat!

sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degradări

Mărunt şi păcătos sub cer
Totuşi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Şi umil câte-o şuetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăţi cădeau, mureau dureri mârşave,
Avea tot orbul soare în pătul
Şi 'nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcaş, văzduh s-au poticnit în trestii.
N-a izbăvit tăria un crâmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frânt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Şi de azur, de vis gângav
Strâng putregai şi scrum de stele.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii ploioase

Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!
Din ceruri, pe-un turbat zăvod,
L-asmute însuşi Antihrist.

De-o săptămână stau în pod;
Să pot, aş da şi-un acatist.
Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!

Cei de la ISU sunt în glod,
Rămaşi perplecşi, ca la dentist.
Pe lângă ei, s-a strâns norod
Şi-a răsărit şi-un conţopist.
Îşi schimbă vara cod cu cod.

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns şi eşti fericit, te scarpini şi spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poţi să te întovărăşeşti pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum şi de la noroi şi glod treci pe la pădure, şi de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franţuzul şi până la urmă, cine ştie, unii dintre ei ajung şi la asfalt. Iată că drumul este cel mai important şi nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns şi pe urmă ce faci?

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

Graiul blând ce-l defineşte
Acum putem să-l neglijăm,
Căci "Veşnica pomenire" se-nteţeşte
Când viguros îl înhumăm.

Epuizată e vederea sineală
Ce repetat mă bucura,
Ce în vis se furişează
Etern spre a-l evoca.

Cerându-mi mâna în enigmă,
Logodna-n iarbă s-a-nfăptuit-
Doi vlăstari pe o peluză
Ce cândva s-au îndrăgit.

Cu doliu în simţire şi lacrima voalată,
Clopotul răsună-n cuget, de neoprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (27 martie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migdalul

într-un şopron de la ţară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an

într-un lighean şi el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simţit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...

lângă cioată e azi un migdal
gândesc că şi eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!