Epigrame despre gandi, pagina 3

Nici nu se gândi să-l creadă
Când veni cu cinci gutui
Că a stat o zi la coadă.
- Spune-mi, mă, la coada cui?

Armura de argint, trufaşă - cerul
Sfidează cu metalicul ei trunchi:
Cine-ar gândi că-ntrânsa, cavalerul
Abia dacă-i ajunge la genunchi?

Î-mi dă târcoale-un gând, mereu,
Că a gândi e-un lucru greu,
De-aceea eu am constatat:
Puţini gândesc cu-adevărat.

Misterios, cu buzele-ncordate,
Cu zâmbetul bizar de sfinx antic,
În mijlocul mulţimii fascinante
Poţi să-ţi permiţi a nu gândi nimic.

Fiind prea mulţi şi astăzi, cu păcate
Şi a le îndulci şi-"acolo", traiul,
El se gândi, cred eu, din bunătate,
De a privatiza iadul şi raiul.

epigramă de Dumitru Grigoraş (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum doamna îşi dorea o " fantezie"
El se gândi că nu-i doar un "capriciu"
Şi-n "fugă " declară, din gelozie,
Că ea este " sonată " din oficiu.

Ne-a fost Caritas-ul şcoală
Şi-am dat bac la F. N. I.:
Azi, prăjiţii, ştim gândi
Şi suflăm în… punga goală.

Când priveşti aripile-i înfrânte
Poţi în multe feluri a gândi:
Ea cântă ştiind că va muri?
Sau muri fiindcă-ndrăzni să cânte?

De intri-n gura unor bârfitoare
Nu te gândi că vei scăpa vreodată,
Au mintea mică, gura cea mai mare
Să le ajungă pentru lumea toată.

Alungaţi din cer pentru păcat,
Eva tare mult s-a întristat,
Iar Adam gândi, ca pentru el:
- Oare toţi părinţii sunt la fel?

<< < Pagina 3 >

gandi