Serioase/triste despre furios, pagina 3
În ceea ce mă privește, sunt furios pe savanți că m-au silit să aflu că cerul nu e mai înalt de două-trei sute de kilometri. Eram mult mai fericit când credeam că e fără limite, decât eram când știu că e doar o pojghiță și dincolo de el, vidul, un întuneric încărcat de porcării mortale, iradiații care ar ucide într-o clipă pe oricine ar încerca să intre în el. Ce-am aflat?
citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul II de Marin Preda (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Francesca
Te-ai ivit din întunericul nopții
Și-aveai flori în mâini;
Acum vei veni din vălmășagul oamenilor,
Dintr-un vârtej de discuții.
Eu, care te-am văzut în centrul lucrurilor esențiale,
Am fost furios când i-am auzit rostindu-ți numele
În locuri comune.
Aș fi dorit ca valuri reci să-mi spele mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Sau să fie luată de vânt ca un puf de păpădie,
Astfel ca eu să te pot întâlni din nou
Singură.
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sancțiunea care-l atingea pe pacientul meu, prin faptul că ceva i se întâmpla tatălui său în lumea de dincolo nu poate fi înțeleasă decât ca o elipsă. Sensul este: "Dacă tatăl meu ar fi încă în viață și ar afla, el m-ar pedepsi din nou și iarși aș fi furios contra lui, ceea ce i-ar provoca moartea, pentru că afectele mele sunt atot-puternice." Această elipsă face parte din categoria "Dacă Krauss citește asta, va fi pălmuit".
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.
Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.
Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți fi în plinul inimii tale, decât dacă te ierți pe tine însuți și îi ierți pe ceilalți. Nu poți fi în plinul inimii tale, dacă ești îngrijorat sau furios. Nu poți fi în plinul inimii tale, dacă respiri superficial sau cu greutate.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mer
Ceață albă plutește dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud și greu,
Lucește ca un ochi galben și furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.
Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric
Iar în sala mașinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadențare grea, cazonă.
Furtuna și-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Șuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată izbucni o năprasnică explozie de suduieli și alte zgomote, scaunele și masa zburară pârâind, urmă un zăngănit de oțele, apoi un strigăt de durere și după o clipă Câine Negru o rupse la fugă cât îl țineau picioarele, hăituit de căpitanul furios, amândoi cu săbiile în mână, cel dintâi sângerând dintr-o rană la umărul stâng. Din ușă, căpitanul repezi asupra fugarului o ultimă lovitură atât de puternică, încât cu siguranță l-ar fi spintecat, dacă firma hanului n-ar fi oprit-o.
Robert Louis Stevenson în Comoara din insulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă din izvorul feminin și matern curge o iubire care nu duce nicăieri, izvorul se va înfunda și în spatele zidului de frică iubirea se va transforma cu timpul într-un vulcan furios care amenință să erupă în curând. Ca orice negativitate, răutatea posedă o forță nimicitoare și străpunge orice zid. Soțul și copiii, având nevoie de iubire, sunt nevoiți mereu să treacă prin zid, provocându-și durere lor și nu numai lor, și totuși nu obțin iubirea care i-ar hrăni necontenit.
citat din Ana Stratulat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!