Poezii despre fulgere apoi tunet, pagina 3
Greierii se pornesc în cânt
Cât gândurile lasă să se întrevadă, viitorul este în echilibru,
talerele balanței așteaptă plinul bogăției risipite,
mai departe zilele se leagă de nopți prin cordoane ombilicale
cum stelele de oiștea carului mare.
Ploile aproape călduțe alunecă pe umeri,
intră-n culori fără niciu ecou
doar plânsul norilor fără tunet
se risipește umed.
Apoi limpezimea cerului la fel cu a minții
caută liniștea în fagurii timpului,
creșterea ierburilor capătă verdele glas
pe care numai greierii îl ascultă
și se pornesc în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tavanul mansardei divine
mă picură plâns de fulgere aprinse
instrumente în care suflă pustiul
poezie de Eleodor Dinu din Stele de catran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căușul fericirii
În palmele iubirii suntem amândoi,
Tu rază de soare, eu fulger de ploi,
Tu ploaie în ropot, eu tunet absurd
Când timpu-și arată mugurul surd.
O șuviță din mine poartă săgeți
Din tolba în rime a unor poeți,
Tu pui arcul și tragi la-ntâmplare
În flacăra cu stinsă lumânare.
Eu pot fi ținta ce cade-n sulfină,
Tu, grădinarul ce-mi pune lumină
În palme suav, apoi soarbe ușor
Nectarul cel dulce din raze cu dor.
Amândoi punem căuș fericirii
Palmele noastre-n lumina iubirii
Și bem până ne sfințim întru vecie
Cu dăinuim în marea poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
fulger zâmbind în noapte,
tunet șoptind către stele,
vânt răscolind imperfectul,
ploaie dansând între gene!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgerul poem diamant
Brăzdează
mereu cerul
cu lumina sa
fenomen electric în furtună
coboară din nori pe pământ
secondat de tunet...
Simbolul lui
Zeus.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterității de-o zi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunată-i iubirea pe furate
Iubirea e hrana sufletului acutizată-n noi,
Fiecare avem episoade cu fulgere și ploi,
Aleatoare sunt stările lăsate din urcușul înalt
Unde sălășluiește pe furiș frunzișul de păcat.
A mia oară ne prindem la piept și iubim
Clipele sfinte; îngenunchem singuri, dăruim
Nimicul cerșit din cerșirea-ncercată
Metaforei sufletului nespus de-apetisantă:
Ești poza ochiului postată-n al inimii clișeu
Pus în soluții acide, diluate, disimulate mereu
În săruturi fierbinți, intempestiv marcate,
Cu vorbe seci și vorbe frumos colorate.
Ești hrana iubirii sacre acutizată-n noi.
Știm să ne păzim oricând de fulgere și ploi
Și mai știm să ne ferim de lume și păcate
Când minunată-i, Doamne, iubirea pe furate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din legănare
Din legănare învață pendulul, ne răsfață,
Iar tainele eterne ne însoțesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
și gemete și hohote de râs nebun în clocote,
foametea morții, multe vieți abia născute,
noi generații, colții de ghiocei, saboții
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuiești cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe și șrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul și cuceresc înaltul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia
iubita mea mă plânge din dragoste
apoi mă plânge din dragoste
apoi mă plânge
apoi
iubita mea nu mai plânge
doar dă cu umerii fălcilor de pereți
cum ar plânge pe gură ca proasta din prea
mută filosofie
apoi
se pierde ca idioata
în detaliii ciudate
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
roagă-te și astăzi pentru mine, femeie
un colț de înger
răsucește fulgere
în cenușa mea
să împuternicim seceta
c-un mormânt
stelele cad inacceptabil de-o vreme
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!