Serioase/triste despre fruct oprit, pagina 3
Recunoștința este un fruct al cultivării la scară înaltă. Nu îl veți găsi la persoanele grosolane.
citat clasic din Samuel Johnson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morala e-un fruct otrăvit al creștinătății.
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Critica este de obicei un fruct al invidiei sau efectul unei ridicole păreri bune despre propria sa capacitate.
citat clasic din Oxenstierna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul dă roade o data pe an, rareori de două ori. Cultivă pământul prieteniei: îți va da în fiecare zi un fruct.
Pitagora în Legile morale și politice
Adăugat de Florin Mercaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate astea nu sunt decât fructul închipuirii, dar e atât de dulce și de gustos acest fruct, încât mereu aș mușca din el fără să mă satur.
citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se face că, în viață ca și în literatură, revolta, fie și pură, are ceva fals, în timp ce resemnarea, chiar dacă e fruct al nevolniciei, dă totdeauna impresia de autentic?
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- adevăr (vezi și veridicitate)
- Adevărul este un fruct care nu trebuie cules decât atunci când este complet copt.
definiție celebră de Voltaire în scrisoare catre contesa Barocwitz
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Plăcerea începe din momentul în care viermele a intrat în fruct, pentru a deveni minunăție fericirea trebuie stricată cu otravă.
citat din Georges Bataille
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău...
De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simțindu-ți tălpile arse de lacrimile mele,
ți-au adormit focurile din adâncuri.
De dragul tău...
Și-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ți buzele crăpate de suspinele mele,
ți-a plâns norii peste ele
De dragul tău...
Și-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ți chipul brăzdat de săruturile mele,
ți-au mângâiat obrajii îmbujorați.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
O piatră pe suflet
își spăla mâinile prea des
ca și cum ar vrea să înlăture
o vinovăție
mătura de trei ori pe zi în fața ușii
iar foșnetul măturii îi părea cântatul
cocoșilor lui petru
ștergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf și grăsime
la înălțimea anume
urma unui nas lipit
mereu în același punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din fața casei
atârnau o mulțime de prăștii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranță știe acum zborul doar static
și toate astea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!