foamete

Sonetul 14

Eu nu-mi culeg cunoaşterea din stele,
Deşi pricep ceva Astronomie,
Dar nu vestesc noroc şi nici belele,
Nici foamete şi boli şi sărăcie.
Şi nu pot spune soarta cu-amănunte
Să ştie toţi dacă e vânt sau ploaie
Ori să prezic la regi, ca să-i încânte,
Privind spre cerul cu sclipiri vioaie.
Ci eu cunosc ce ochiul tău vădeşte,
În timp ce sus în stele văd prea bine
Că frumuseţea cu-adevărul creşte
Când procreezi, aşa cum se cuvine.

Căci altfel, prevestirea este clară,
Frumos şi adevăr cu tine o să piară.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, din războiul naturii, din foamete şi moarte, obiectele cele mai înălţătoare pe care noi suntem capabili să le concepem, şi anume, producerea animalelor superioare, derivă direct din acesta. Există măreţie în această perspectivă asupra vieţii, cu multiplele sale puteri, fiind insuflată iniţial în câteva forme sau într-una singură; şi asta în timp ce planeta continua să se învârtă conform legii stabilite a gravitaţiei, de la un început atât de simplu, forme nenumărate dintre cele mai minunate şi mai frumoase au evoluat, şi încă evoluează.

citat clasic din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vobiscum (Sonet VII)

pustiul minţii pare mai gol ca niciodată
în vasta-i goliciune mă-nec văzând prostia
şi-n cerul omenirii pătrunde inepţia -
o grea istorisire de patimi încruntată

vestigiul unor clipe trăite-n agonie
este icoana voastră lipită de perete
ce strigă-n urma bolii de foamete şi sete
schimbând înţelepciunea pe-o crasă duşmănie

nebunii parcă astăzi nebuni vor să rămână
în colţuroase urne se strâng incinerate
figuri şi figurine pictate în ţărână

şi palidele pleoape clipesc a sănătate
dar simt cum mă-nfioară din tălpi ca o stăpână
povestea ta de jale rostită pe-nserate

sonet de Ionuţ Popa (26 februarie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare parte din comportamentul acceptabil în prezent ar fi o jignire din punct de vedere social într-o configuraţie mai normală sau mai raţională. Dar oricare ar fi valorile, idealurile şi comportamentele mai potrivite la care oamenii aspiră, acestea nu se pot materializa în totalitate acolo unde există foamete, şomaj, lipsuri, război şi sărăcie. Oamenii privaţi de bani vor face adesea orice le va sta în putinţă pentru ca lor şi familiilor să nu le lipsească mijloacele de subzistenţă. Poate că valorile lor sunt exemplare, dar comportamentul acestora reflectă starea de fapt a lucrurilor.

Jacque Fresco în Cea mai bună lume pe care banii nu o pot cumpăra
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i costă pe români această nepreţuită, unică posesiune cu care se vor mândri în vecii vecilor: cel mai imbecil serviciu de Inteligenţă din lume? Îi costă nu numai miliarde de dolari, mizerie de nedescris, foamete, frig şi SIDA; îi costă o adâncă ruşine în faţa întregii lumi, ruşinea de a fi răbdat şi de a răbda în continuare silnica dictatură a unui aparat de debili mintali care-şi bat joc nu numai de buna-credinţă a cetăţeanului de rând, ci şi de calitatea şi durata vieţii sale, de aspiraţiile sale, de credinţa că acei copii aduşi pe lume sub şfichiuri de harapnic vor avea un viitor mai bun, o ţară mai bună.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Dumnezeu

Ne dai lacrimă şi semne
Şi dureri şi suferinţi,
Foamete şi sărăcie,
Doamne, spre a fi cuminţi.

Ne dai secetă, furtună,
Sângeroase atentate
Şi război întru credinţă,
Oşti păgâne şi spurcate...

Întunericul ne soarbe...
Lanţuri de fărădelegi
Ne pavează drum spre moarte.
Nu-i dreptate! Şi nici legi!

Nu-i misivă să oprească
Nepermisa ta durere...
Plâng în taină sfinţii noştri
În icoane. Şi sunt semne

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei. Trebuie combătută tăria personalităţii; nimic nu este mai periculos pentru noi decât aceasta. Dacă această calitate este dublată de putere spirituală creativă atunci ne poate dăuna mai mult decât milioane de oameni la un loc. Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor.

în Noul Testament Diabolic (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Păşesc tiptil întru a poeziei stare
's ucişi balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conştiinţă de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgăriţele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai şi
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toţi au murit mulţi, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să şchioapete...

viaţa îmi e o frânghie arzând

[...] Citeşte tot

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urma poeţilor morţi

Din luxosul lui bungalou ascuns de ochii oamenilor
Bukowski mi-a trimis un email foarte urgent.

El locuieşte pe o insulă din Pacific; a spus
că Amelia a aterizat în siguranţă...
şi că va reveni curând cu mai multe detalii;
tocmai a descoperit secretele fructului *noni.

În ceea ce mă priveşte, i-am preluat trândăvia rămasă-n urmă,
scriind la beţie versuri cu foarte puţine rime...
pe abdomenul unei fete cu ochi negri din Detroit
care tocmai a evadat dintr-o temniţă din mintea ei...

* Noni, numit şi "fructul inaniţiei", este folosit ca aliment de populaţia băştinaşă din unele insule ale Oceanului Pacific, în pofida gustului amar şi a mirosului neplăcut, în situaţii de foamete.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buneii mei

Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Ştiu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca nişte zei.

Cu mâinile trudite de muncă şi greutăţi,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete şi băieţi
Ca să se bucure lumea de ei.

Ei rămân nişte sfinţi care au trecut
Prin nevoi şi suferinţe,
Prin foamete şi război,
Buneii mei sunt nişte eroi.

Ca nişte îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Şi acum viaţa îmi pare puţin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.

poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!