fixa

Unghi de cocori

Tu nici nu ştii ce să mai faci
Să îmi ascunzi că mă iubeşti
Dar nu te teme, poţi să taci
Sau poţi întruna să vorbeşti

Să dai din mâini sau din picioare
Să te ascunzi, ba chiar să mori
Să pari gingaşă ca o floare
Fixă ca unghiul de cocori

Să pari nebună sau să fii
Să ştii ce vrei sau să nu ştii
Eu nu te cred şi nu te mint
Eu simt ce scriu şi scriu ce simt.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispreţul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Faţa lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, aşa-n neştire,
Căci mai toţi amorezaţii, care-n cale mi-au ieşit
M-au făcut să-mi piară pofta şi dorinţa de iubit.
Faţa lor este sau pală sau deodată înroşită
De-o roşeaţă ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
(...)

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să mă leagăn

(poetei Monica Rohan)

monica monica lasă-mă să mă leagăn
în leagănul tău monica
sunt ţeapăn
lasă-mă să mă leagăn îi spune
copacul de om de un an
lasă-mă-n leagăn
totuşi nu-s ţeapă (?!) îi spune poetei
monica în simulare de leagănare plopiul rohan
copacul de
om de un an îi tot spune monica
lasă-mă să mă leagăn monica
sunt ţeavă
prea fixă prin care cu resemnare
-n subţire
umorile soarelui nostru iar curg

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul

La colţ de stradă, poate o răscruce
în viaţa ce credea că a învins-o,
mi se părea că mâna ce-a întins-o
s-a smuls din cuiul ce-o fixa pe cruce

a hoţului ce vrea acum pomană
eliberarea dintr-un jalnic trai
-pe care n-ai dori nicicând să-l ai-
nesimţitor la reguli sau dojană.

Priveam spre cerşetor cu ne-ndurare
când, spre ruşinea mea, s-a întâmplat
un lucru-atât de trist şi, cu mirare,
am asistat la scena următoare:

Un copilaş i-a dăruit o floare,
iar el... a lăcrimat şi a plecat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de diligenţie

gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos

cum nici pe şeful de partid
nu-l poţi linişti
doar c-un os

dar îi pot arăta oase
care ţin loc de case
mugurilor de ferigi

dacă la mine strigi
am desfiinţat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă

îţi pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos

el se gândeşte tot la os

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu drag

Am fost, iubita mea, cuprins de spaime
la gândul că la mine-ai să te-ntorci
ca nervii ce-au rămas să mi-i mai storci
cu bănuieli că am iubiri şi taine

Dădeam din colţ în colţ prin mintea-mi vie
şi mă loveam, adesea, de un gând,
dar –fii tu liniştită!- din cel blând,
de-acela gen: cum ar putea să fie?

Acum sunt împăcat; privesc un prag
pe care l-ai trecut de multă vreme
doar într-un sens, iar sufletul îmi geme
ca scârţâitul unei uşi de fag
pe care aş fixa, cumva, cu cleme,
anunţul: "Am plecat! Hai, pa! Cu drag."

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi eşti aşa frumoasă

precum o viaţă fără moarte
prin care levitez ca un greiere
în cămara furnicilor
toamna cât mai târziu
pe brumă
când mă voi califica pe cărările raiului
numărător de frunze cu un contract permanent
în sumă fixă plus extra-bonusuri
pentru fiecare trifoi altoit la pătrat

vezi
râzi de un biet nemuritor buricit
cu damblaua poeziei
iar grănicerii iadului
mă tot împuşcă cu fluturi
să nu ajung la tine

dri la la
vai de inima mea
mult prea pregătită să asculte psalmi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemer

visul.
depărtarea se repede, jivină hămesită ce mestecă totul
aruncându-mă printre măsele nesăţioase
împreună cu toate visele şi speranţele.
dorul.
este etalonul distanţei dintre ani
cu care sau fără de care, vezi sau nu vezi timpul
unicul curent împotriva căruia nu ai cum să lupţi oricât te-ai zbate
tabloul.
nu e altceva decât moartea culorilor
când limpedele se usucă pe picioare fără să poată plânge
eternitatea necuprinsă
identitatea
este doar ideea de a te fixă între limite
iar nebunia este poarta de acces în necunoscut
întrebarea pluteşte asemeni cuvântului
încotro?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subţire mai este cerul azi

aproape că avioanele plutesc pe sec
se aud gândurile piloţilor
se văd frânturi din visele pasagerilor
chiar se pot pipăi câteva zâmbete profesionale
iar aici jos printre flori abia mijite
o duzină de fluturi albi se străduiesc
să împodobească un pomişor de primăvară

iar tu te-ai întins între cele două imensităţi
aproape paralelă aproape levitând
căutând certitudini cu rază fixă
dintr-un singur punct
sau poate dintr-o virgulă

ţi-am sărutat îndoiala ca pe o regulă ciudată
între colocviul fluturilor de pe ramurile tinere
şi banala înseare de la capătul lumii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simţi

Să simţi, iubito-n piept cum îmi tresare
Iubirea cea ajunsă mastodont...
De-ar bate-n ea ghiulele ca pe front
Nu m-aş cutremura atât de tare.

Nu vreau să înţelegi cumva că poate
Vreo stâncă se prăvale rostogol
În ritm de agonie si bemol
De crezi că-i ora fixă pentru moarte.

E dorul, e iubirea ce mă are
Când tu nu-ţi mai faci vreme să mă iei,
Să fiu iar veşnic unicei femei
Ce mi-e aşezământ de sărutare.

Iubita mea, mai las-ai tăi părinţi
Să-şi depene-amintiri de-un veac şi-o lună
Şi lor le-ai fi şi mie zână bună
Şi-atâta de senin un cer de sfinţi!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!