Serioase/triste despre feerie, pagina 3
Căci eu... trăiesc... în poezie...
Eu râd – şi râsul meu adună,
În juru-mi, oameni tot mai mulţi,
C-aşa-i când ai inima bună
Şi ştii pe alţii să-i asculţi...
Eu râd – şi râsul meu alungă
Durerea lor şi tristul gând,
C-aşa-i când poate să-ţi ajungă
Să-i vezi pe ceilalţi surâzând...
Eu râd – şi râsu-mi construieşte,
Celor din jur, speranţe - mii,
C-aşa-i, de inima îţi creşte
Când pe-altul fericit îl ştii...
Şi-atunci, mai spun o snoavă-n versuri
Şi-mi aştern râsul în catren,
Să construiesc noi universuri
De voie bună şi antren...
[...] Citeşte tot
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Da capo al fine
De-a lungul catacombelor săpate
În visele granitului de ieri,
Eu retrăiesc legenda anonimă
A primilor martiri autohtoni
Şi-n lumea stalactitelor sonore -
Miragiu subteran de palmieri -
Desăvârşesc o Biblie-adnotată
De nesfârşitul şir de Epigoni!...
Sub bolţile de trei ori milenare -
Închis ca-n propriul meu mausoleu -
Transcriu pe pergamentul veşniciei
Ecoul preistoricului Vers,
Şi-n fundul catacombelor săpate
În visele proteicului Eu,
Prin glasul meu tălmăcitor de dogme
Vorbeşte parcă-ntregul Univers!...
Contururile şterse de-ntunerec
Redau viaţă vechilor Aezi,
Sub degetele lor imaginare
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 1 (19 octombrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinţii,
iubire...
Mi s-a luat produsul minţii,
fericire.
Mi s-a luat din ţară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorinţă,
mândrie,
credinţă...
Mi s-a luat o feerie.
[...] Citeşte tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naştere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Şi muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Şi primăvara când se-ntoarce şi astăzi ca şi alte dăţi,
Şi preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-aţi reurca în sfera abstractelor seninătăţi?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâţi-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalţă reînnoite-apoteoze,
Şi-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpeneşti virginităţi
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ş-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;
Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.
Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streşină era un codru vechi
Şi colonadele erau de munţi în şir,
Ce negri de bazalt se înşirau,
Pe când deasupra, streşina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupţi scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă şi întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o ţară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit şi cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Memento mori (Panorama deşertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articole culturale referitoare la feerie
- Spectacolul „Moliere / Eréilom”, înregistrat si difuzat de Televiziunea Română
- „Aducerile-aminte…” de Dimitrie Anghel
- „Pe un volum de Charles Perrault” de Dimitrie Anghel
- „Furtuna” în turneu la Beijing
- „Sentimentalul Maupassant” de Paul Zarifopol
Mai multe articole despre feerie la Blog.Citatepedia.ro »