Poezii despre ezitare, pagina 3
Statuile
Statuile din parcuri trezite din tăcere
de răbufniri ascunse în soclul de granit
adună-n umbra nopții trecutele mistere
pierdute pe aleea cu dale-n keramit.
Se îmbracă iar în haine croite cu migală
de mâna nevăzută a unui mag pribeag,
mânuitor de visuri prin sălile de gală
cu dansuri ajustate pe muchii de baltag.
Se-adună laolaltă, în clipa oportună,
să redeschidă dansul sub cerul de opal,
pe-aleile pavate, ținându-se de mână,
perechi neobosite, să se cuprindă-n bal.
O, vremuri rătăcite, rămase-n neuitare!
nemărginirea curge din ochii-nlăcrimați
tăiați cu dalta-n cruce, dar fără ezitare,
de Marele Maestru, la poale de Carpați.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Presimțire
Din zori târzii, ca de obicei, se scoală astăzi parcă beat
Și simte un gol, ca o sfârșeală în început, neexplicat,
Cu inima în ezitare, bătând în cap de aseară plin,
Vaccilant brusc, dezordonat în frământări ca un vaccin,
Ce nu previne, invadând, ca pe-un bolând, idiopatic,
Înfundând cohlear cu vomă, pupile dilatând apatic...
Și suflu-i se pierind, este-un cald umed, rece tremur,
Când în târziu de ziuă, iată, apare rău ca un cutremur,
Un stop de cord lăsând năuc într-un surâs tembel, sarcastic,
Cu membre moi, se prăvălind cap greu pe mâini... Sfârșitu-i drastic,
O suferință neînțeleasă, ca o tortură în nesimțire
Neștiind călău, nici condamnare, doar fum, mister... de-o presimțire!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafir albastru
Îți plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declarație de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roșii,
Ca o palmă peste față
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunțat
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări nerostite
Citesc, în ochii tăi, o întrebare
la care-ncerc să îți răspund cumva,
deși n-aș fi crezut că ai putea
să ai nevoie de-un răspuns pe care
îl știi deja.
E-atâta timp de când noi, împreună,
am învățat în ochi să ne citim,
chiar gândurile, toate, ni le știm,
prin râsul nostru, dragostea răsună,
ne-o dăruim.
Te strâng în brațe pe o melodie,
cu buzele lipite-ntr-un sărut
ce, uneori, se-ntinde, neștiut,
pe-un timp intrat în scurtă letargie,
și e plăcut.
Am să-ți răspund la orice întrebare
pe care-n ochii tăi am s-o citesc,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografa
Întinsă pe șezlong, privește marea
Să vadă dacă vine vreun brizant
Că-i place mult s-asculte deferlarea
Când stă sub baldachinul elegant.
Dacă dorești cu ea să intri-n în vorbă
Să nu îi spui că vremea e toridă
Sau că arată ca o sexy-bombă,
Ci zi-i despre faleză și firidă.
Când merge-n deltă simte o chemare,
Și chiar dacă e soare sau furtună
Străbate grindul fără ezitare,
Căci vrea să urce musai pe o dună.
La munte e mereu plină de vervă,
De parc-un râu de foc îi curge-n vene
Și e-n sevraj atunci când nu observă
Torenți, ogașe, râpe și ravene.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritualic (2)
în general
își reprimă zâmbetul
orele / neastâmpărul feminin
fiecare ezitare mai trage un oblon
dar azi este "ziua XL"
se lasă harți
estrogenii i-au umplut sângele și
perdelele au început să se umfle
transparenți și cuminți
corbi ies în șir indian spre
suicidul în masă
azi
sonia plânge
pentru prima oară
cu adevărat
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Ritualuri matinale la 60 de ani" de Valentin David
Orice dimineață-i o plăcere-
Este-adevărat, ce spui, bărbate.
C-am îmbătrânit, dar fără vrere
Și că mi-o servești cam tare, frate.
Geaba o-ndoiești cu apă plată,
Ai lungit-o și e slabă tare.
Nu mai e cum mi-o dădeai odată
Și o faci cu mare ezitare.
Las' că intru eu în acțiune
Și-ți arăt eu treaba cum se face.
Trebuie un pic de-afecțiune-
Zici că-i prea fierbine? Hai, dă-mi pace!
O răcesc acuma cu zăpadă,
Fierbințeala imediat îți trece.
(Du-te și adună de pe stradă!)
Să nu-mi spui pe urmă, că-i prea rece!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansăm
Dansăm. Numai privindu-ne dansăm
Și-adesea fără să clipim.
Împrejurul nostru nici țipenie nu-i, și nici muzică!
Dansăm ca și cum zborul păsărilor
Se dezbracă de gravitație!
Dansăm ca doi atomi care se aleargă
În măruntaiele aceleiași substanțe.
Dansăm ca niște pixeli!
Dansăm ca niște bezmetici!
Și cu cât ritmul devine mai alert
Cu atât priza dintre noi devine mai solidă!
Nu e nimic forțat în mișcările noastre
Nici o ezitare, nici o smucire.
Dansăm ca și cum vântul
Unduiește lanul de grâu în luna lui Cuptor
Sub noi pământul fierbe
Deși nu îl atingem niciodată pâmântul cu tălpile!
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada sufletului
timpul s-a trântit la picioarele
pupilelor noastre hipnotizate
îmi transpiraseră aripile de emoție
aceeași privire
pe care-n orice secol aș recunoaște-o
slăbiciunea mea atemporală
tot câmpul conștiinței plin de tine
dezbrăcându-mi toate învelișurile
frenetic atingându-mi cuprinzându-mi
eul profund
Suflet!
suflet cu ochi mari
topind asfaltul sub picioare-mi
doar galben fluid pe clape de aer
cu degete lungi alunecând
ușor fără semne de întrebare
de ezitare atât de blând
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!