erudit

Unui "erudit"

Cum setea de-a cunoaşte nu are bariere
El, cărţi întreaga viaţă, a adunat un vraf.
Şi-n marea lui chemare, cultura să-şi prospere
Le cercetează zilnic, ştergându-le de praf.

epigramă de Vasile Bârzu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să fii erudit, drumul cel mai drept şi cinstit este să-ţi cunoşti propria ignoranţă. E regretabil că problemele care trebuie rezolvate cu condeiul savantului sunt tăiate, de multe ori, cu foarfeca croitorului.

aforism de Hacob Paronian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braden, Gregg

Gregg Braden este o combinaţie rară între un om de ştiinţă, un vizionar şi un erudit, care are capacitatea de a se adresa minţilor noastre, atingând, în acelaşi timp, înţelepciunea din inimile noastre.

definiţie de Deepak Chopra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA NAŞTERE ŞI CÂT TRĂIEŞTE, OMUL MULTE-NVAŢĂ
De la naştere şi cât trăieşte, omul multe-nvaţă
Şi se crede erudit, să dea şi altora povaţă
Cum să facă şi să dreagă ca s-ajungă-n bunăstare,
Dar ce folos când firul vieţii e subţire ca o aţă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul şi buburuza

am întâlnit întâmplător
un domn înalt impunător
avea şi studii la Paris.....
un erudit în tot ce-i scris

eu îl admir dar nu ştiu cum
s-a-mpiedicat ieri pe un drum
de-o buburuză roş-intens
ce şchiopăta puţin in vers

se-apleacă Domnul... derutat
să vadă ce s-a întâmplat
dar Buburuza i-a zâmbit
-cer scuze dacă v-aţi lovit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău

Îngerii-s în lacrimi, plânge Dumnezău,
Omul bun când este sluga celui rău.
Plâng toţi sfinţii, cerul, Dumnezeul nost,
Când deşteptu-ajunge sluga unui prost.

Plâng fără-ncetare zeii de demult,
Când un erudit e slugă la incult.
Plâng icoane sfinte, plâng în sanctuar,
Când un cal ajunge slugă la măgar.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri în eden

Din fir în păr la pătrat
Creşte iarba veşniciei
Ca pe câmpiile Elizee
Până ajunge poetul
În postura de erudit
Un jalon ce sta de strajă
Pe gazon respingând
Fiecare tentaţie
Ca pe o minge de ping-pong
Cum a ajuns pandemia
Pe aceste meleaguri
Murmurau privitori în delir
Cu poeme de iubire
În tolbă va reuşi să înfrunte
Orice obstacol pe traseu
Şi acum trage cu arcul
În spectatori cu ştaif
Deschizând porţi emergente
Celor ce vor veni spre eden
În timp ce s-a făcut strigare

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Somers

Spuneţi-mi, cum se întamplă
Ca eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke, care am ţinut cele mai grozave discursuri
Pe care Curtea de Justiţie le-a auzit vreodată şi care am scris
Un rezumat lăudat de însuşi Judecătorul Breese,
Deci, spuneţi-mi, cum se face că zac aici uitat şi nebăgat în seamă
În vreme ce Chase Henry, beţivul oraşului,
Are o coloană de marmură, terminată cu o urnă
În care Natura, în felul ei ironic,
A crescut buruiană înflorită?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu hârtii

Eu sunt omul care plimbă hârtii,
Nu-s erudit, nu-s nici profesor,
Căutător febril de simetrii
Şi cu pretenţii de confesor.

Le car intr-o servietă cu mâner,
Gen diplomat de modă veche,
Produsul inutil şi menajer,
Al unui bard intr-o ureche.

Car epoci glaciare permanente,
Cu sentimente grave în înscrisuri,
Ce tranzitează parcă neglijente,
Prezentul vieţii fără paradisuri.

Se plimbă prin oraş olografii,
Hârtii ce n-au însemnătate,
Pline de vorbe ce par poezii,
Sau rugi pentru eternitate.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s

Eu nu-s vreun erudit aşa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o ştii prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.

Am doar o inimă setată pe prea-plin
Şi-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!

Şi chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligenţa" mai lasă de dorit
Salut uitarea şi îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!

Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, aşa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulţumesc pe Dumnezeu!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!