einstein, albert

Confruntare cu sine

E timpul, sigur, relativ?
Eu mă consider neschimbat!
În minte, m-am maturizat...
Estetic, n-am niciun motiv!

În oglindă, zilnic mă privesc
Nu analitic, doar trecând
Din obicei. N-am niciun gând!
Sunt încântat, ori mă uimesc!?

Sunt neschimbat peste decenii
-Oricum puţine, că-n total,
Sunt 7-8 de imortal-
Dar sunt convins, nu am vedenii!

Surprinzătoru-i o întâmplare
Când după ani de despărţire
Te întorci la loc de moştenire
Şi eşti în şoc, cazi în stupoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei (după Eminescu)

Multe frunze gălbenite
Stau să cadă veştezirii
Dar crezându-se-nverzite
Se agaţă scai, gândirii

E uşor a spune multe
De nimic nu poţi a scrie
Dacă ai un strop de minte
Înşira-vei pe hârtie

Dar când sufletul se-agită
De tristeţuri şi necaz
Iară teama se arată
În inimă şi pe-obraz

Ca şi frunzele în mugur
Cată la lumina zilei
Vor intrare-n cel tezaur
În cuvintele-omenirei

[...] Citeşte tot

poezie de Bertoni D. Albert, după Mihai Eminescu (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bagă de seamă! [See it through]

Când întâmpini o problemă,
Tu priveşte-o drept în faţă;
Capul sus, umerii ţepeni
Şi-atitudine măreaţă.
Când să scapi este zadarnic
Fă ce ştii, şi să n-ai teamă;
Poţi să pierzi sau poţi învinge
Fii atent, bagă de seamă!

Poţi să ai pe cer nori negri
Şi un viitor de groază,
Dar să nu te pierzi cu firea,
Luptă întruna, acţionează;
Dacă ce-i mai rău se întâmplă,
Orice-ai face, nu-i o dramă,
Dar nu poţi scăpa cu fuga,
Fii atent, bagă de seamă!

Şi speranţa e deşartă
Când necazul zăboveşte,

[...] Citeşte tot

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albert Schirding

Jonas Keene credea ca soarta i-a fost potrivnică
Pentru ca toţi copii lui au fost nişte rataţi.
Dar eu ştiu un destin mai încercat dacât al lui:
Să fii un ratat pe când copii tăi excelează.
Eu am crescut o specie de vulturi
Care a zburat departe, lasându-mă pe mine, cioara,
Pe creanga abandonată.
De aceea, cu ambiţia de a pune un prefix
Onorabil numelui meu,
Cum şi pentru a câştiga admiraţia copiilor mei,
M-am înscris în cursa electorală pentru Inspector al Şcolilor din Comitat,
Cheltuind toate economiile, pentru ca în final să pierd.
Asta s-a întâmplat chiar când fata mea a primit premiul întâi la Paris
Pentru pictura ei numită "Moara cea veche" –
(Era moara de apă, de dinainte ca Henry Wilkins sa faca moara cu aburi).
Sentimentul că nu eram vrednic de ea m-a terminat.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

CINCI ANI DE VIS... (nepotului meu Albert Andrei Oprea)

Cinci ani de vis au fulgerat din clipa,
Ce-ai devenit comoara mea de nepoţel,
Cinci ani de vis, zburătăcind aripa,
Din braţele materne-ai fluturat cu zel...

Cinci ani au mâinile, ce ştiu a-mbrăţişa
Şi picioruşele voinice, cu tălpile pe jar,
Ochii, ce ştiu răbdarea mea a-ngenunchea
La răsăritul zâmbetului de ştrengar...

Şi fruntea ta, mereu de taină încreţită,
Cinci ani mă ţine bunică-ntinerită...
Doar vorba-ţi n-are ani, doar cinci, spoită
Cu-nţelepciune, uneori, îmi pare-mbătrânită...

Cinci ani au clipele, de cer, împodobite
Cu bucurii şi o lumină ne-asemuită,
Cinci ani, comoara mea de vise împlinite,
Mă creşti plenar bunică şi poetă fericită!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţă

de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai câştigat încă o zi? [Have you earned your tomorrow]

Este vreun om mai fericit, că azi te-a întâlnit?
Şi-aduce aminte cineva de faptul c-aţi vorbit?
Această zi s-a încheiat şi truda ei s-a dus;
Vreo vorbă bună cineva de tine oare-a spus?

Ai salutat pe vreun amic pe care l-ai văzut?
Sau i-ai zis "Bună" plictisit şi-apoi ai dispărut?
Ai fost meschin şi egoist şi iute ai plecat,
Sau cineva e fericit că azi l-ai ajutat?

Ziua dispare-n ritm grăbit şi vine seara acum,
Ai sprijinit măcar un om ce ţi-a ieşit în drum?
Prin ce-ai făcut şi ce ai zis vreun suflet e uşor?
E cineva care-a fost trist şi-acum e încrezător?

Ai irosit această zi sau ai fost de folos?
În urmă laşi nemulţumiri sau laşi ceva frumos?
Şi ce va zice Dumnezeu în somn când o să cazi,
Ai câştigat încă o zi prin tot ce-ai făcut azi?

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosiri

N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Şi din gândire-am fi recuperat.

Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârşit, mereu e pentru prima oară.

Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, ţoale, oale.

Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puţin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informaţie n-o mai păstrăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fiu de-al Meu [A child of Mine]

Mi-a zis, îţi dau pentru o vreme,
Un fiul de-al Meu, cum am voit.
Ca să-l iubeşti cât e în viaţă
Şi să-l jeleşti când a murit.
Şase sau şapte ani de zile
Sau poate douăzeci şi doi.
Poţi, prin urmare, să-l creşti bine
Pân' o să-l iau iar înapoi?
El te va face să te bucuri,
Iar de va sta numai puţin
Păstrează-l viu în amintire,
Ca să-ţi aline al tău chin.
Şi nu promit că va rămâne,
Căci totul piere, e firesc,
Dar pe pământ sunt lecţii multe,
Iar Eu să-nveţe Îmi doresc.
Am căutat în lumea largă,
Un dascăl bun, adevărat,
Şi din mulţimea fără număr,
Pe tine azi te-am selectat.

[...] Citeşte tot

poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!