Poezii despre dusmani, pagina 3
Recunoștință
La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.
Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.
La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dincolo de veacuri
De dincolo de veacuri
Din mituri de demult,
Întruchipat în gânduri,
Eu nu te mai ascult.
De dincolo de viață,
De dincolo de moarte,
Tu n-ai făcut o dată
Iubirii mele parte.
M-ai zvîrcolit în gheare
De lei și de tirani,
Cerându-ți îndurare
Mi-ai potrivit dușmani.
Destin amar și putred,
Nici nu știi ce te-așteaptă,
Cu tine astăzi viața
În mine se deșteaptă.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cararile ierbii
Peste poveste,
în liniște,
a crescut iarba
secole, aștri necunoscuți
au răscolit universul
după semințele ierbii:
peste toate
creștem noi și cuvântul,
ca doi prieteni,
ca doi dușmani,
mușcând din aceeași zi
dăruită
de Dumnezeu,
tolăniți
pe iarba Raiului.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Mi-am trădat inima, mi-am ucis sufletul,
am mințit cu vorbele iubirii,
dinaintea lacrimilor am surâs.
Ascund azi ursitei priviri de mult veștede.
Dezbinat de mine, niciodată unul,
gândul și cuvântul, ca doi frați dușmani,
se alungă-n noaptea lui Cain și Abel.
Ruga-n van te-ndeamnă, Cerule străin,
în trufia-i oarbă, să-mi sfințești blestemul.
poezie de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ucizi
Să nu ucizi, nici chiar dușmani
(Și să nu lași copii orfani),
Nici prunci ce-s nenăscuți, valizi,
Și nici să nu te sinucizi.
De ești un om cu conștiință,
Să nu ucizi vreo ființă
Și nici să nu o chinuiești,
De vrei ca om să te numești.
Porunca cea "SĂ NU UCIZI",
Să nu fii printre homicizi,
Ți-a dat-o însuși Dumnezeu,
În Decalog, s-o știi mereu.
poezie de George Budoi din Crimele și criminalii în aforisme, epigrame, pamflete și satire (6 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ura de frate
Groaznică ești, răutate,
Când dușman tu faci din frate:
Plânge Cerul și Pământul,
Plânge Dumnezeu Preasfântul.
Doar ființe scelerate
Își pot dușmăni un frate:
Asta-i culmea răutății
Și a bestialității.
Tu, prin ura ta de frate,
Prin nespusa răutate,
Tu insulți maternitatea
Și revolți Divinitatea.
poezie de George Budoi din Frăția în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmani
Eram prieteni vechi, odată,
Ba din același sat,
Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.
Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.
"A cui ești, fa?" i-am zis în treacăt
"Ia stăi din mers o leacă..."
"A cui să fiu?" ea ne răspunde,
"A cui o ști să-mi placă..."
Atât a trebuit: o vorbă,
Și-un semn cu salba mâinii,
Și dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce folos
Ce folos că ai avere.
Ai avere și ai bani?
Te lauzi că ai putere
și-între semeni ai dușmani.
Ce folos că ai de toate
dacă mâinile-s pătate?
Goale-s, precum mintea ta.
Rătăcit ești fără ea.
Cu sufletul plin de păcate
vei fi condamnat la moarte.
Când ai bogăție multă,
burtă mare, minte scurtă,
ești o ființă pierdută.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare
mă împac cu tine moarte
pentru a nu știu câta oară
te visez punându-ți straie
mai ceva ca o mireasă
și-ți dau laptele și mierea
sufletului meu povară
ce-ar fi vrut măcar o dată
peste atâtea mări să zboare...
mă visez cu tine moarte
nu luptând ca doi dușmani
ci bând vin cu-aceeași cupă
noi și încă un gropar
poezie de Any Drăgoianu (2010)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul epigramistului
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț,
Am scris mici versuri, din răsfăț,
Pe o hârtie de doi bani.
Cu epigrama-n vârf de băț,
Mă și vedeam printre titani
Acuma patruzeci de ani,
Aflându-mă la un ospăț.
Și din iubire pentru fani,
Am scris mereu, mereu, să-nvăț,
Tot atacând, am și dușmani,
Doar poanta n-o pot ține-n băț
Că nu mai am patru'j de ani.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!