duhul sf�nt

Am cuprins misterul

Am cuprins misterul
Rugului aprins
Când din Taină, Cerul
Duhul mi-a cuprins
Şi-un dor necuprins
Mi-a schimbat reperul
Într-un rug nestins.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Marea se aseamănă cu un
poet pastelist
care a murit
de infarct într-un
closet public.
Duhul lui încă
bântuie printre pisoare.
Noaptea poate
fi auzit prin împrejurimi
cutreierând
desculţ în beznă.
Cineva i-a furat
pantofii.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele strălucesc

Nu-ţi întoarce privirea
Peste nopţile reci,
Ţi-e sufletul plin,
Nu-i momentul să pleci.

Gândurile-apasă
Duhul tău ceresc,
Mai rămâi o clipă,
Stele strălucesc!

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sevraj

Te sorb, Te-nghit, Te savurez
Cu Tine zilnic, Doamne, mă dopez,
Nu mă mai satur de fiinţa Ta
Sunt in sevraj când nu te pot gusta,
Şi mângâiat mă simt doar atunci când
Tu mă sedezi uşor cu Duhul Sfânt.

poezie de David Daniel Adam
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interferenţe

Idolii a dispărut
şi n-au lăsat amprente
numai în duhul unor creduli
sau pe pietre imaginare
nici grotele nu mai exisă
în întregime
unele s-au prăbuşit
altele au fost depăşite
de nivelul mării în creştere
de atunci clipele curg în răspăr
pe creştetul noilor
căutători de idoli.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia după Marin

La început lui dumnezeU îi era frică de întuneric
şi gândul că această situaţie ar putea fi psihanalizabilă
nu-i dădea pace.
Şi dUhul sfânt se plimba singur pe deasupra apelor,
dar nu vedea mare lucru.

– Să fie nişte lumină, avu un impuls creatorUL propriului
sfânT întuneric. Şi veni lumină.
Pământul îşi scoase sexul din apă şi se întoarse ruşinat
cu spatele. Atunci apele se despărţiră de uscat.

Şi dUhul sfânT îi spuse lui dumnezeU că nu este
ştiinţific ceea ce a făcut.
Atunci domnUL inventă simultan fizica
şi psihica cuantică.

Într-un târziu porumbelul nostru plecă dezgustat
de faptul că şarpele îi şoptise la ureche că nişte
vietăţi ipocrite vor face din el doar simbolul păcii.
Într-un colţ al creaţiei Marin îşi bea liniştit cafeaua

[...] Citeşte tot

poezie de Petrişor Militaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr şi minciună

Adevărului îi aştern o minciună.
Că aceasta se rosteşte
Atât de frumos şi de cald.

Minciuna- înseamnă flori vii.
Se ofileşte repede.
Adevărul – tulpină uscată
După minciună.

Adevărul este necesar celor săraci
Cu trupul sau cu duhul.
Iar eu am oscioare frumoase.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesia mi-e călăuză

Mesia e Domnul meu
El Isus Hristos Mesia
Îmi e Domn şi Dumnezeu
Şi-i cânt slava azi mereu
El îmi este bucuria

Mesia Isus Hristos
E Lumina mântuirii
Cuvântul venit dar jos
Prinţul slavei glorios
Domnul Păcii şi-al iubirii

Mesia e stânca mea
Un sprijin din veşnicie
Eu însumi să pot vedea
Căci Isus este iubirea
Slăvit Numele îi fie

Doar Isus mi-e călăuză
El prin Duhul Lui cel Sfânt

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 noiembrie 2022, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştienţă

Pricepe cum bate Vântul,
Cinsteşte-I Puterea...
Vezi-ţi sufletul şi gândul,
Simtele adierea...
Redescoperă Viaţa,
Trăieşte Învierea...
Îndeamnă-ţi mintea să sape
Cuvântul, atent;
Cheamă Cerul să-ţi adape
Duhul, conştient...
Strălucire cheamă-n pleoape,
Fii eficient...
Şi-ai de grij' să nu te "înţepe"
Şarpele şiret!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stalactita

Tăcerea mi-este duhul -
şi-ncremenit cum stau şi paşnic
ca un ascet de piatră,
îmi pare
că sunt o stalactită într-o grotă uriaşă,
în care cerul este bolta.
Lin,
lin,
lin - picuri de lumină
şi stropi de pace - cad necontenit
din cer
şi împietresc - în mine.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!