drogat

Inchide te rog usa...

Gheaţă crăpată pe fulgi
Mătreaţă din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de uşă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul trozneşte prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranţe deşarte
Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji
Pe scara’negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n braţe
Şi speră, şi cântă şi tace
Copilu-n canal.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mahmur

E mintea parcă în nevralgie,
Aproape în static apăsat,
Pierzându-şi fir fără să ştie,
Ca-n încâlceala de-un drogat.

Din înăuntru răscoleşte
Emetical propriul de sine,
Iar văzul parcă se albeşte
Şi glas nu se mai leagă bine.

E corpu-ntr-un cutremur fin,
Epuizant, imperceptibil,
Iar moscu' e-un miros de vin
Şi auzul face rău, pestibil.

E-un fizic ca de paralitic
Tot aşteptând înviorare...
Cum adevăr de la politic,
Ce poate fi... o întâmplare...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

„închide uşa te rog” sau inchide usa te rog ! 2

Picură acum apă pe bani
Iar gerul trozneşte prin oase
Capacul din pod de canal
Dispărut...
Se spală pe mâini în ligheane rugina,
De ani.

Mătreaţa din nori nespălaţi
Crapă gheaţa pe fulgi
Pocnirea din canalul drogat
E’ncordare de aer în pungi.

Coboară tiptil pe scara-negrită
Cu tristeţe albeaţa roşeşte-n obraji
În urma ei apa cu capete sparte
Rămâne mirată, ţepoasă
Sub nări iese abur şi gânduri spre vară
Ce-anină speranţe deşarte...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-au interesat niciodată detaliile picante - că Eminescu s-a îmbolnăvit de sifilis, ori că Baudelaire s-a drogat. În schimb, m-a atras un anumit obicei al lui Kant: deşi lucra într-o singurătate deplină, refuza să mănânce singur la prânz. Când gazda îi punea mâncarea pe masă la ora unu - punctual, ca la nemţi - el nu se aşeza, dacă nu i se aducea şi un companion. Voia să stea de vorbă. De ce? Pentru că aceea era pauza lui şi simţea nevoia să comunice. Într-adevăr, comunicarea este inversul singurătăţii. Vorbind, povestind, omul îţi iese mai uşor din pielea lui. Toţi trebuie să ne deprindem să comunicăm, începând cu familia.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Închide uşa, te rog" sau închide uşa, te rog!

Gheaţă crăpată pe fulgi
Mătreaţă din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de uşă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul trozneşte prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranţe deşarte
Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n braţe
Şi speră, şi cântă şi tace
Copilu-n canal.
Iar uşa'i deschisă,
Şi-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NE DERANJEAZĂ... (Do-Du)

Ne deranjează dobitocia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează dobitocii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dobitoc...
Ne deranjează dojenile altora, când le suntem victime, dar pe niciunul ale sale...
Ne deranjează drogaţii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e drogat...
Ne deranjează dugoşii, când le suntem victime, dar pe niciunul că el e dugos...
Ne deranjează duhoarea altora; cu a noastră o ducem bine...
Ne deranjează duplicitatea altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...
Ne deranjează duşmănia altora, când îi suntem victime; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mai aibă sens să ai grijă de un om, de un câine sau de un copac când tu comiţi cele mai mari abuzuri chiar asupra ta în primul rând? Ce înseamnă un copac tăiat când tu ai tăiat orice legătură cu propriul tău suflet? Ce înseamnă un câine sau un om chinuit când eşti tot timpul beat/la cumpărături/îmbuibat cu mâncare/în faţa televizorului/drogat/pe net/la muncă/dormind... şi consumi orice alt medicament care te desensibilizează de propria ta suferinţă uriaşă? Cum ai putea să faci un bine sau să salvezi şi ajuţi pe cineva în exterior când tu nu mai eşti capabil să îţi acorzi ţie o fărâmă de timp, atenţie şi grija reală şi autentică măcar pentru o clipă? Lumea exterioară nu face decât să reflecte boala, suferinţa şi frica interioară.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem o ţară de calici!

vine iarna şi cum văd
iar ne scoate din bârlog
- viaţă, viaţă: de la drog
cât mai e pân'la prăpăd?!

ne-am drogat cu dictatura
iarnă rea a vrajbei noastre
dar am cultivat dezastre
semănând între noi ura;

sus minerii, jos minerii
hai să demonstrăm în Piaţă:
"Fără libertate nu e viaţă!"
şi-apoi au venit hingherii

toţi suntem o masă de manevră
dar străin e interesul
celui care poartă fesul
ca necunoscuta din algebră

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

CONDAMNĂM... (D2)

Condamnăm dictatorii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e dictator...
Condamnăm că alţii sunt dificili, dar niciunul pe sine că e dificil...
Condamnăm diliii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e diliu...
Condamnăm când suntem dispreţuiţi de alţii, dar niciunul pe sine că îi dispreţuieşte pe alţii...
Condamnăm dobitocia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm dobitocii, când e vorba de alţii, dar niciunul pe sine că e dobitoc...
Condamnăm când suntem dojeniţi, dar niciunul pe sine că dojeneşte...
Condamnăm că alţii sunt drogaţi, dar niciunul pe sine că e drogat...
Condamnăm duhoarea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm duplicitatea altora; cu a noastră ne înţelegem bine...
Condamnăm duşmănia altora; cu a noastră ne înţelegem bine...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (2 august 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar roză

M-am îmbătat d-extazul dintr-o roză
şi nu ştiu cum miresmele le-adună
din mâlul sevuind... Prin ce metamorfoză
parfumu-şi dă? Culori de vis, face cu... care mână?

Din ce chimie-ocultă se-ntremează,
de unde are geniul de licoare
ce-o varsă prin nectar, pictează vază
se-ngemănând în dar, c-un dar, la altă floare?...

Mă uit şi-adulmec iar, sunt mut de farmec
şi iar miros şi creieru-mi dezmiardă;
cu inima din alveolele-n respir sunt cerc...
Mă prăbuşesc drogat, cu capul dus, pe iarbă...

Şi-i şi altă culoare şi-i multe alte izuri
şi mă întrec cu albine, păsări şi bondari
şi-un fluture penat... şi-am pielea toată rizuri;
mă sângerez în spini, sunt zbor de mii Icari!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!