Poezii despre drept, pagina 3
Crescit Eundo
Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.
Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; firește, greșeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.
Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!
Încolo versuri bune, cam rari și fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Urma
Trecători suntem prin viață și cu noi nimic nu luăm...
importantă-i amintirea ce în urmă o lăsăm.
Deci ai grijă cum pășești ca atunci când n-ai mai fi,
urma ta să-ți facă cinste printre cei ce vor veni!
Calcă drept și fără teamă, fruntea reazem-o de cer,
adevărul fie-ți vamă, nu te-ncrede în mister!
Lasă cerul să se cearnă în privirile-ți cuminți,
norii negri de minciună spală-i în lacrimi fierbinți.
Și de cumva îți e teamă și ți-e pasul tremurat
saltă ochii către cerul ce veșnic este curat.
Cu privirile dă roată către munții ce stau drept
și-ai să știi cum să faci pasul cu-ncredere și-nțelept.
Calcă-n viață curajos și stai drept precum un pom,
și păstrează-ți demnitatea și fii-ntotdeauna OM!
rondel de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă aștept și nu e drept
La umbra unei clipe reci,
Tu nu mai vii, nici nu mai pleci,
Nu mai îmi ești, nu îți mai sunt,
Am devenit un amănunt.
Văd urme ce-au rămas din noi,
Le șterg cu lacrimă de ploi,
Nici amintiri nu-mi mai doresc,
Sunt mult prea vii și mă rănesc.
Tresar la orice zgomot mic,
Dar nu ești tu... nu e nimic,
Ci doar închipuiri târzii,
Că suntem iar, c-ai să revii.
În ceața timpului trecut,
S-a prăbușit tot ce-am avut,
Degeaba stau și te aștept,
Nu te întorci... și nu e drept.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recalibrarea absolutului
M-am săturat de imperfect,
Cu limitările-i morale,
Cu stângul care pare drept,
Cu deficientele-i virale,
Un imperfect neconjugabil
Dar care poate fi perfect
Si care-n modul imuabil
Tot strambul îl declamă drept.
Nici nu-ndrăznesc cu ochiul minții
S-așez la locul lor firesc,
Ca rezultat al rugăminții
Parcursul meu plăpând lumesc,
Crengile drepte strâmbe-mi par
Noroiul a-nghițit tot lutul,
Iar eu, lacuna din gregar
Îmi calibrez iar absolutul.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentiment
Atâta timp cât port în mine
Vibrări de lut și sentiment,
Aveți motive, aveți drept
Să-mi faceți rău, să-mi faceți bine.
Iar când va trebui să mor
Intrând ca viermele-n găoace,
Să nu-mi mai spuneți de amor,
Lăsați-mă, vă rog, în pace...
Acum cât pot să râd, s-aștept,
Să plâng, să sufăr cu suspine...
Iar voi, motive-aveți, ce-i drept,
Să-mi faceți rău, să-mi faceți bine.
Chișinău 17 noiembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incognito
Rămâne iubito cum am stabilit,
De fapt... și de drept cu ce drept
Să ne lăsăm visurile ascunse in piept
Să ne propunem ce va fi trăit..
Nisipul acum e aici și acuș dispare
Se duce mereu in secunde dune
Ne înalță și scufundă in văgăune.
Vino aici să ne iubim fără orare
Calendare și orologii efemere,
Ia-ți geanta un ruj si un parfum
Nebuni să pornim la drum
Acum aici, acuș acolo...
Să ne iubim incognito
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu sufletul
Un lucru drept, rămâne drept
Așa-i și omul înțelept
Nu-l schimbă nici chiar băutura
Sau fetele ce au dulce gura.
Toate-s pentru el ca vântul
Și se schimbă tot ca gândul
N-ai cum să mori crezând în vise!
Când sufletele stau aprinse.
Când nimic nu mai contează
Nici un om nu mai visează
Omenirea nu se schimbă
De-ar vorbi aceași limbă
Mereu cade în păcat
Cu sufletul ei s-a jucat
Și de ce sa nu mai cadă?
Ca-n iad nu mai stă la coadă...
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
De ținem la Pământ, de treișcinci de mii de ani, că ne aparține
Și țara, ce-o avem drept gazdă, ne-o credem nouă, a noastră, patrioți,
Cum, cine, poate, cu ce drept să ia pământ străbun... ce haite, hoți,
Pot din ședințe, hotărâri, să ia ce leagăn ai lăsat, din moși... Care jivine?
De unde vine atât nerușinat, ticăloșie, care-i mintea psihopată
Ce se transmite, cum mocirla, în "nespălați" judecători, ziși magistrați, demenți,
Ca să-și dea ifose de drept, fără de lege... narcisici, se umflând din ce fermenți,
Să poată ei rescrie peste timp... și spațiul, cum de pot să-l sfârtece... De când au mintea scăpătată?
Cum de se adună mâzga de la fund, mirositoare hâd, cum de plutește apoi
Și ea acoperă orice luciu, tulbură oglinda liniștei, voite a unui neam,
În cârdășii tâlhare prăduind pe săracii, făcuți săraci, le ștergând drept, ca praful de pe geam,
C-un număr dat, de inventar; că tot e-al lor, nu mai e casă, loc, nici car... Ce boi?!
E brazda răsturnată, lama înfiptă adânc în trup, se pierde pomenire,
În țara papurei, ce nici pe vodă nu-l mai are, nu-l mai recunoaște și minciuna-i cult... Uitată-i moștenire!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc, e drept
Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalță
Ar vrea să știe de ți-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvață
Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăție
Un nor pufos o ușurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea
Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viața de mine se desprinde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul drept
Pe unde,-acum, mă cauți, nu mai sunt:
M-am izolat spre zorii-ndepărtați
De-un loc în care nu vreau să înfrunt
Urgia unor nori învolburați.
Voi aștepta ca gândul meu senin
Să fie-nconjurat de-un cer la fel,
Iar zboru-mi singuratic prin destin
Va fi pe note dulci, de menestrel.
Eu nu am scări cu trepte de prisos,
Nu am frânghii, și nu privesc în sus
Plutind asemeni unui albatros,
Dar zbor și să m-opresc nu sunt dispus.
De vrei să-mi fii alături, te aștept
Pe drumul care-mi pare mie drept.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!