drapel

Suntem foarte defensivi, şi prin urmare agresivi, când ne agăţăm de o anumită credinţă, de dogme, sau când ne venerăm naţionalitatea noastră proprie, cu cârpa la care i se spune drapel.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru foarte mulţi probitatea şi lealitatea nu sunt decât o simplă etichetă, un drapel la adăpostul căruia îşi exercită urâtele lor meşteşuguri, iar succesul este cu atât mai mare cu cât sunt mai ipocriţi.

Arthur Schopenhauer în Viaţa, amorul, moartea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj...

Am un drapel, un simbol, o legendă,
Eu, unul, nu-mi dau glia in arendă...
Acelora ce-şi vând şi propria mamă,
De aş putea, le-aş frige o amendă
Prin care să-i conving să-şi facă samă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drapelul

... pe buzele mele, crispate
de dură durere, internă
şi crucea uitată pe spate
o umbră coboară în bernă

drapel aşternut pe sicriul
iubirilor sale eterne
şi colţul de zâmbet, acriul
prin sita salivei se cerne...

poezie de Iurie Osoianu (6 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare după ce-am săvârşit o faptă bună ne vine să urmăm un drapel, indiferent care? Elanurile noastre generoase implică un pericol: ne fac să ne pierdem capul. De nu cumva suntem generoşi tocmai pentru că ni l-am pierdut, generozitatea fiind o formă notorie de ebrietate.

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai crânceni şi mai străluciţi soldaţi sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel, te gândeşti că te duci la strămoşi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

Fruntea ca un drapel pierdut,
Te târâsc când sunt singur,
Pe străzi reci,
Odăi negre,
Strigând în chinuri.

Nu vreau să le dau drumul
Mâinilor tale clare şi complicate
Născute-n oglinda închisă a mâinilor mele

Tot restul e desăvârşit,
Tot restul e şi mai de prisos
Decât viata.

Sapă pământul sub umbra ta.

O pânză de apă lângă sâni,
În care să te-neci
Ca o piatră.

poezie clasică de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ţi aduci?!)
Se-apleacă şi cad iar şi air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Şi dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Şi cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Şi-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul copt

Grâul copt se adăposteşte
În pâinea din vatră
Şi în pământul frământat
De tălpile ţăranului-frate,
Din inima braţului-tată.
L-am pictat pe drapel,
Pentru a nu uita vreodată
Gustul dulce al pâinii.
Miroase a lut şi a linguri de lemn,
A icoane şi a credinţă...
Cerul se apleacă, rânduind lumina
După legi neştiute.
Vântul, cu dulci mângâieri,
Necuprinsul ascunde...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port drapel

Iubire autentică şi sacră
Tu să zâmbeşti cu ochii limpezi
Cu lacrimi de fericire şi cu zel
Să ne molipseşti cu voie bună
Din aproape în aproape
Să zâmbeşti tainică şi tandră
La semeni şi la flori
La lumină şi la umbră
La amici şi la inamici
La soare şi la planete
La lună la stele şi la galaxii
La lume şi la univers
Tu să zâmbeşti cu subînţeles
Departe la îngerii celeşti
Până dincolo în hiperspaţiu.

poezie de David Boia (12 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!