Poezii despre domni, pagina 3
Cred in ratiune
Cred în rațiune pentru că noi
Dintotdeauna am crezut în rațiune
Cred în rațiune pentru că omul
Are un creier și o minte trează.
Când omul încă nu era
În Univers domnea rațiunea
Și singurul care a influențat-o
A fost omul.
El a descoperit paradoxul cunoașterii
Cunoaștere ce înseamnă progres,
Cunoaștere ce înseamnă distrugere,
Și-a uitat că a dereglat echilibrul rațiunii
Cred totuși în rațiune
Căci orice egoist vrea să trăiască,
Și rațiunea va domni iar
În Univers.
poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priceasnă
trec visând prin ceață și prin promoroacă
cad rând pe rând file din calendar
vin sărbătorile, mari minuni să facă
în sufletele noastre iar și iar.
fecioara Maria cu har de Născătoare
naște în iesle printre mioare blânde
fiul lui Dumnezeu, forță biruitoare
ca să scoată lumea din stări suferinde.
Maică Dumnezeie fii binecuvântată
pentru miracolul ce-l ții la piept
de o lume întreagă ești așteptată
să deschizi mereu drumul credinței drept.
Iisus Hristos va domni pururi regește
schimbă fața lumii, o îmbogățește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interiorul e infinit
E primăvară în anul 1827, Beethoven
își arborează masca morții și-și ia zborul.
Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâștele sălbatice vin spre nord.
Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară și cocioabele.
Lemnele în șemineul regal
trec de la Atenție la Pe Loc Repaos.
Liniștea predomină, vaccinarea și cartofii,
dar zidurile orașului au o respirație greoaie.
Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.
Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnișoare haimanale domni.
poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spada
trecui râul jos în vale
pe o punte balansoare
era veche, lemn de nuc
construită de-un haiduc
ce venise dinspre munți
să prindă domni cu bănuți
greu sub cizma cea străină
și cu inima haină
dar cu-o floare... floare rară
nu se face primăvară
așa moșul povestea
șezătoare când era
serile de iarnă lungi
amintiri despre haiduci
apoi cântec, voie bună
chiar de-a fost cândva furtună
românul știe să-nvingă
chiar de-a încălțat opincă
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu s-ar schimba
Dacă te-ai întoarce la noi
Nu ai putea influența venirea iernii
În fiecare anotimp am fi ca doi străini
Ce se-ntâlnesc cu fiecare apus de soare,
Ar suferi de pătrunderea în spațiu intim
Și nu ar putea să influențeze emoțiile,
Nu ar putea să schimbe sentimentele
Și nici hotărârea privind relația noastră.
Macii ar fi aplecați spre pământul străbun
În cuvinte, în vorbe aruncate spre noi
Ar fi doar un regret, o trăire din amintire,
Elena crește frumos și armonios
Liniștea va domni,
Magia se va uni în lumina lumânărilor
De Crăciun și a decorațiunilor create
Pentru a fi un joc al luminilor sufletelor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele flori
N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aș fi trezit de dimineață
A trecut azi Bacovia prin piață
Și-l caută doi domni în limuzine
Magnoliile zac bolnave-n ceață
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineață
Și-avem de astăzi în oraș doi morți
Nici nu mai știu din noi care-i cel viu
Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu așteaptă la porți
Să treci ca mireasă a nopții prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plina-i lumea de menuni
Oameni rai, sau oameni buni,
Sanatosi si mai bogati
Mai grasi, ori mai desirati.
Sanatosi si mai betegi,
Dusi cu pluta ori mai breji.
Domni d-ai mari si plini da fala,
Dazbinari si paruiala.
Parfumuri pantru muieri,
Si mismasuri cu tigari.
Minte multa, si prostie...
Birturi, foame si hotie.
Sate fara de tarani
Satre intinse de tigani.
Discoteci si sugne scurce,
Mosi ologi si babe surde.
Gargauni, somaj, dusmani,
Si poznare fara bani.
Nervi, politica, boboanta...
Priecini buni, si neam da straita.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăuzire
Cântă-ți avuabila rugă înainte de culcare,
Tu, înger răzvrătit,
Și privește steaua călăuzitoare
Cum îți mângâie părul întunecat
De secole întregi.
Culcă-te cu jindul veșniciei,
Dar trezește-te în același moment
Pentru a domni asupra
Magnificelor edificii
În care îți tăinuiești neânțeleasa,
Dar divina frumusețe;
Dornic de moarte
Privești cu ochii de cremene
Cum se-nvârte totul împrejurul tău
Și zâmbet, și ispită pandorică, și nimfe fermecate
De sclipirea pielii tale ușor
Nuanțată în culoarea brună;
Stinge steaua de pe cer
În palma ta
Și lasă defunctul duh
[...] Citește tot
poezie de Mariana Bubuioc (18 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelulul hoțului cinstit
Rondelulul hoțului cinstit
Hoții mari, azi nu vorbesc
Că-n pace, legea să-i lase,
Ei fiind domni de mătase
Cu un caracter grotesc...
Ei din jaf mascat trăiesc
In somtuoase vile, case
Hoții mari azi nu vorbesc
Că-n pace, legea să-i lase.
Dar mărturii povestesc
Că ei merg pe căi retrase,
Ca și cum de legi uitase,
De îs prinși, ciudat muțesc
Hoții mari azi nu vorbesc!
rondel de Constantin Enescu din Amprentele Sufletului, nr. 4/2015 (3 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!