descoperit

Doliu izbucnit

La un moment dat am izbucnit în râs
iar preotul a izbucnit în graur
iar copacul a izbucnit în ruşine
iar câinele a izbucnit într-o altă ţară
iar mulţimea a izbucnit în umbră
iar mortul ne bătea crucea de obraz
iar şi iar
izbucnită din pământul descoperit...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ultima naştere

Să nu uitaţi
eu am descoperit moartea
muream în fiecare secol
şi de fiecare dată
la noua naştere eram
cu totul altceva
dar totuşi viu...

La ultima naştere
floare am fost.
Iar moartea se crede fericită
că n-o să mă mai pot naşte
pregătindu-mi iradierea.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e perpetuă

Cât am trăit pe pământ
am dezlegat tainic mister.
Rugându-mă la Cel Sfânt
am învăţat calea spre cer.

Am descoperit că viaţa,
în ceruri nu se sfârşeşte.
Nu dispare precum gheaţa
când soarele se iveşte.

Viaţa e perpetuă
precum în cer şi pe pământ.
"Fiul" o continuă,
zisa Dumnezeul Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul dintre respiraţii

În crescătoria mea de singurătăţi
am descoperit un intrus
uneori îmi ciuguleşte din palmă
apoi mă priveşte tăcut
ritualul acesta se repetă
dimineaţa
la amiază şi seara
am o poftă nebună să urlu
dar nu pot
liniştea sângerează prin mine
durerea îmi colorează pielea
în oglinda în care mă privesc
văd doar umbre

se zvoneşte că moartea a trecut malul
de partea cealaltă
Dumnezeu îmi face cu mâna

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Tu ai adus seninul
Eu soarele
Ziua a venit
Ca un meteorit
Am prins-o
Şi am domesticit-o
Lăsând -o acolo
În avatarul năzuinţelor
Iluminate ancestral
De tăceri.

Ai adus stelele
Am adus luna
Întunericul a venit
Ca un musafir nepoftit
L-am alungat în zadar
Apoi ne-am obişnuit
A şti că cineva
Ne veghează somnul.

[...] Citeşte tot

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaste rupte...

Dumnezeu mi-a rupt a şaptea coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Lilith,
Apoi mi-a rupt a opta coastă
Şi n-a reuşit s-o facă pe Eva.

Din întâmplare a descoperit
Că nici eu nu sunt prima
Şi nici ultima Lui, creaţie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţoiul Schadenfreude

L-am descoperit pe Dumnezeu, copil fiind; apoi ca soldat,
ca soţ, ca tată, iar acum când mă apropii
de sfârşitul unei vieţi în junglă... nu Darwin,
ci Dumnezeu
îmi linişteşte cea mai adâncă şi primitivă teamă.

Copil fiind îmi plăcea să merg la pescuit după o ploaie de vară
pentru a prinde cel mai mare curcubeu...

*Schadenfreude – bucurie simţită la necazul sau ghinionul altuia.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neţărmurita-mbrăţişare - Excelsior

Ai apărut când eram singur,
Iubirea am descoperit-o,
Cum dă mesteacănu-al său mugur,
Când primăvara a simţit-o.
.
Eu ţi-am simţit neţărmurirea,
Tu mi-ai descoperit femeia,
Înmărmuriţi ne-am spus iubirea
Şi am împărtăşit scânteia.
.
Eu te iubesc ca o uitare,
De toate câte sunt, de mine,
De gândurile mele, care,
Îşi găsesc liniştea în tine.
.
Iubesc privirea ta destinsă
Şi dimineţile-n uitare,
Sub pleoapa zorilor ascunsă
Neţărmurita-mbrăţişare.

poezie de Costel Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere-n doi

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!