deasupra

Deasupra pietrei

În apa oglinzii, mă copleşesc
doar înotătorii de elită
în faustoasele lor reîntoarceri.

Răspunsul tău şi zâmbetul lor
mereu statuar.

Deasupra pietrei
am găsit drum înflorit
rugăciune şoptită
punte şi sprijin,
frunte legănând amintiri.

Azi, cuvântul mă sprijină
printre hulpave aluviuni.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am fost un om politic, n-am fost în vechime în cadrul nici unui sistem politic. Am fost omul ţării, pe care am considerat-o totdeauna şi deasupra monarhiei, şi deasupra partidelor politice.

Ion Antonescu în proces (mai 1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dory (la intrarea în tunel): Haide, să mergem.
Marlin: Nu, nu, nu! Nu e frumos prin tunel! Haide, înotăm pe deasupra lui.
Dory: Stai, prietene. Semnal de alarmă. Ceva îmi spune că ar trebui să înotăm prin el, nu pe deasupra.
Marlin: Tu vezi tunelul acesta? E sinucidere curată!
Dory: Îmi pare rău, dar eu chiar cred că ar trebui să trecem prin el.
Marlin: Şi eu chiar nu mai discut despre asta. Înotăm pe deasupra.
Dory: Haide, ai încredere în mine de data asta.
Marlin: Să am încredere în tine?
Dory: Da, încredere. Aşa fac prietenii.
Marlin: Uite, ceva strălucitor!
Dory: Unde?
Marlin: Tocmai a înotat pe deasupra tunelului! Haide, să-l urmărim. Să mergem.
Dory: Bine.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

Adesea zboară gândul
Deasupra munţilor,
Adesea zboară visul
Deasupra bolţilor...

Şi vuietul pădurii,
Surâsul apelor
Adesea te-nfioară
Şi ne dor...

Ce zile minunate,
Ce clipe fermecate
Ce farmec, ce plăcere
Până totul va piere...
Şi gânduri şi durere.

poezie de Elena Creţan din Lumina vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Nimeni nu plămădeşte iarăşi din lut,
nimeni nu ne descântă nisipul.
Nimeni,
Slăvit fii, Nimeni.
De dragul tău
visăm înflorirea Spre tine.
Nimic
eram, suntem, vom fi,
înflorind vom rămâne
trandafirii nimănui.
Cu sufletul în lumină,
cu urma pustie a nisipului în cer,
cu coroana, înroşită
de aprinsul cuvânt ce-l cântăm
deasupra, o! deasupra
spinului.

poezie clasică de Paul Celan
Adăugat de Irina R
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Se făcea o câmpie,
crescând din ape de Dunăre.
Un lotus alb îmi stă deschis în palme.
Deasupra, mult deasupra foii,
creştea poezia ca o cruce a mea.
Eu, m-am întors cu faţa spre înapoi.
Mănăstire, cuib de raze,
inima mea trăia cu poarta deschisă.
Atunci m-am trezit.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra buzelor

mustaţa stă în să zboare iar
spre o altă faţă rotundă acum
se întinde douăzeci de milimetri
ajunge pentru o planare peste melci
fulgi de ovăz şi alte cereale muiate

deasupra buzelor întoarsă e mustaţa
zburlită cuminte sub nasul fin
ridicat cu superioritate în aerul greu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă în inimă

Inimă în inimă
deasupra nisipurilor vremii.
Nu ne loveşte niciun val
Se zbate doar neputincios de mal.
Atâtea inimi se văd de aici!
De ce tânjesc toate după scoicile noastre
când sunt atâtea scoici rătăcite prin nisip?
Inimă în inimă
deasupra lacrimilor ce ne atacă din mare!
De-acuma nu ne mai pot atinge.
Ne-am înălţat!

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi transmit

Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
trăim, eari, era.
Va fi doamne, va fi
alb, roşu, gri.

Convenţie, convenţiune!
Pe cele cinci degete te pup minune,
pe cele două lungi picioare
pe cele două mâini cu subţioare

Oh şi deasupra capul verde
şi mai deasupra norul negru...
Vine un duh care mă pierde
tot demn şi tot integru...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea deasupra copacilor

liniştea o găseşti undeva deasupra copacilor
acolo pluteşte şi eternul dor
acolo asculţi în tihnă cântecul izvoarelor
veşnicia de bronz a clopotelor
şi mai auzi uneori cuvintele de rămas bun
ale părinţilor care nu te mai aşteaptă
de o vreme în pridvor

deasupra copacilor înverziţi
se adună visurile oamenilor
care nu mai au lacrimi să-şi crească copiii
care nu mai au sânge să moară pentru ţară
care nu mai au ţărână să-şi învie strămoşii
şi să-şi îngroape morţii

doar infinitul mai poartă pe aripi
absolute
stigmatul nemuririi lor

liniştea este atât de aproape

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!